Totul despre OSCAR
Specialiştii din cinematografie au dat publicităţii date statistice oficiale despre galele anterioare.
Ca în fiecare an, mai multe zeci de milioane de telespectatori din lumea întreagă vor urmări în direct transmisiunea televizată a ceremoniei din Los Angeles.
32 de milioane reprezintă numărul de telespectatori din Statele Unite care au urmărit gala Oscar în 2007, cea mai mică audienţă de la debutul măsurării acesteia, în 1974.
5.810 este numărul membrilor din colegiul electoral al Academiei de film americane cu drept de vot pentru desemnarea câştigătorilor premiilor Oscar.
3.400 este numărul de locuri din teatrul Kodak, unde gala premiilor Oscar este organizată în fiecare an, începând din 2002.
1929 este anul primei ediţii a premiilor Oscar, la doi ani după înfiinţarea Academiei de film americane.
1.500 este numărul jurnaliştilor şi angajaţilor din mass-media acreditaţi la Oscar.
300 este numărul fericiţilor câştigători, aleşi prin tragere la sorţi, ai locurilor de lângă covorul roşu pe care vor defila celebrităţile.
80 de ani este vârsta Jessicăi Tandy, în momentul în care a obţinut premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă, în 1990, pentru rolul din “Şoferul doamnei Daisy”.
50 este numărul statuetelor confecţionate pentru această gală. Sunt 24 de categorii de premii, însă pot exista mai mulţi câştigători în cadrul unei singure categorii.
34 este recordul selecţiilor la categoria cel mai bun film străin, deţinut de Franţa.
26 este recordul absolut de premii Oscar primite, deţinut de Walt Disney. Creatorul lui Mickey Mouse a obţinut 22 de trofee pentru filmele sale şi alte patru Oscaruri onorifice. El deţine, totodată, şi recordul de nominalizări (59).
19 este recordul de nominalizări la Oscaruri deloc de invidiat deţinut de inginerul de sunet Kevin O’Connel, care nu a obţinut niciodată acest trofeu.
15 este recordul de nominalizări la Oscar deţinut de un artist, iar acesta aparţine lui Meryl Streep. Jack Nicholson şi Katherine Hepburn o urmează în top, cu 12 nominalizări.
14 este recordul nominalizărilor obţinute de un film, deţinut ex-aequo de “Totul despre Eva” (1951) şi “Titanic” (1998).
12 este recordul nominalizărilor la categoria celui mai bun regizor, deţinut de William Wyler.
11 este recordul premiilor Oscar obţinute de un film, deţinut la egalitate de “Ben-Hur”, “Titanic” şi “Stăpânul Inelelor: Întoarcerea Regelui”.
10 ani este vârsta celei mai tinere actriţe care a obţinut vreodată un premiu Oscar: Tatum O’Neal, în 1974.
10 este recordul de premii Oscar obţinute la categoria “cel mai bun film străin”, deţinut de Italia. Franţa se situează pe locul al doilea, cu nouă victorii.
6 ani este vârsta celei mai tinere actriţe care a obţinut un premiu Oscar onorific: Shirley Temple, în 1935.
4 este numărul premiilor Oscar câştigate de Katharine Hepburn. Trei actori au obţinut trei statuete: Ingrid Bergman, Walter Brennan şi Jack Nicholson.
4 este numărul maxim de premii Oscar primite de un regizor în întreaga lui carieră – John Ford.
3,85 este greutatea, în kilograme, a unei statuete Oscar.

Sursa: Agentia Reuters
Romanesc
Pescuit sportiv (2009)
April 13th, 2009
Debutul in lungmetraj al regizorului Adrian Sitaru este Pescuit sportiv, un film realizat cu un buget foarte mic, filmat simplu, cu camera in mana, fara nicio sclipire de imagine sau montaj, asadar un film simplu din punct de vedere tehnic, dar cu un scenariu care ascunde foarte multe detalii care il transforma intr-un foarte bun studiu al vietii de cuplu, fie el si unul format dintr-o femeie care isi inseala sotul si un profesor de matematica demisionar. O simpla zi petrecuta pe malul apei se va incheia cu redescoperirea sentimentelor pe care ei si le poarta, totul datorita sau din cauza unui accident in care este implicata o prostituata.
Filmul are o constructie simpla ca si actiune, nu va asteptati la ceva spectaculos sau la vreo poveste de dragoste foarte romantica, veti urmari doar o zi din vietile obisnuite ale trei oameni. Mihai (Adrian Titieni), profesor de matematica proaspat demisionat in urma unor diferente de opinie cu cei din conducerea scolii, si Mihaela (Ioana Flora), o femeie care isi inseala sotul cu Mihai, hotarasc sa mearga impreuna la un picnic pe malul raului, nimic deosebit.
Reconstituirea (1968)
February 7th, 2009
Filmul lui Lucian Pintilie, Reconstituirea, este bazat pe nuvela cu acelasi nume scrisa de Horia Patrascu, opera care porneste de la un fapt real petrecut in anii ‘50 pe malul Timisului, in judetul Caransebes. Filmul a fost interzis de regimul comunist dupa ce a rulat putin timp prin cinematografe de periferie si s-a dovedit un succes, el fiind relansat de abia in 1990. Sub bagheta regizorala a lui Lucian Pintilie gasim o distributie formata din nume sonore ale scenei romanesti : George Mihaita, Vladimir Gaitan, Emil Botta, Ernest Maftei si George Constantin.
4 luni, 3 saptamani si 2 zile (2007)
November 23rd, 2008
Daca asa a zis Ramona… Pai, vorbeste cu Ramona, poate te rezolva ea.
S-au scurs rauri de cerneala pe tema filmului lui Cristian Mungiu, a Palme d’Or-ului, despre realismul cu care trateaza o perioada neagra a istoriei comuniste. In acest articol as vrea sa vorbesc mai mult despre spectatorul de film roman, despre modul in care trateaza acesta filmul romanesc si o frantura despre viitorul filmului in conditiile actuale.
Cand s-a raspandit vestea ca un film romanesc a castigat marele trofeu la Cannes, criticii au luat foc, au inceput cu laudele, televiziunile vorbeau despre asta, ziarele nu conteneau cu aprecieri la adresa lui Mungiu. Ce s-a intamplat in zilele urmatoare? Pe isohunt, cel mai cautat cuvant dupa “axxo” era “432″. Se vede treaba ca romanul s-a simtit atras de acest film in urma impactului mediatic pe care l-a avut castigarea premiului la Cannes.
Boogie (2008)
November 4th, 2008
Cum ar fi sa iti intalnesti vechii prieteni si sa mai tragi o ultima bauta?
Subiectul ales de scenaristii lui „Boogie” este o mina de aur. Ce poate fi mai frumos decat sa il vezi pe un barbat ajuns la 30 de ani, cum isi aduce familia la mare de 1 mai si cum trece el prin criza varstei si intamplator se intalneste cu doi fosti colegi de liceu cu care sta la o bauta, condimentata cu injuraturi si filozofii de roman mediu? Acesta este genul de film pe care as vrea sa-l fac eu. Stiti cand mergeti la mare si vedeti familiile acelea de3-4 persoane stand la terasa, tristi? Niciunul nu vrea sa vorbeasca. Sotia este suparata ca boul a baut prea multe pahare de bere pe plaja, boul este beat-m..e, fiul este suparat, gandindu-se ca acum ar fi putut sta cu “baetii” in fata blocului, la agatat pipite, iar fiica cea mica este trista pentru ca tocmai a primit o palma de la ta’su’, dupa ce acesta n-a mai suportat sa ii rasune in cap propozitia imperativa “Ia-mi si mie pistol de facut baloane!”
Revenind, pot spune ca este un film minimalist, asa cum vedem ca se fac in ultima vreme la noi (”4,3,2″ , “A fost sau n-a fost” , “Moartea domnului Lazarescu”), si tocmai din aceasta cauza a fost preferat “Restul e tacere” in cursa pentru premiul Oscar. Filmul mai are un inconvenient: dialogul . Este un dialog pur romanesc, cu argou intraductibil. Este un film a carui vraja s-ar pierde prin traducere, lucru care in mod normal ii lasa sanse reduse de a prinde la public in afara. Cand a fost prezentat in premiera, la festivalul de la Cannes, numai jurnalistii romani s-au amuzat, in timp ce strainii nu au putut puncta decat stilistica a la Felinni. Eu l-as compara cu “American Graffitti” al lui George Lucas, pentru ca, in fond, acest personaj, Boogie, isi traieste ultima noapte de tinerete.
Western

Nota mea: 









“Yes, Mrs. Boss. No, Mrs. Boss”, astfel i se adreseaza locuitorii de la Drovers Run lui Nicole Kidman in filmul regizat de Baz Luhrmann. Australia este un film despre o femeie care nu acepta lucrurile asa cum sunt,”Just because it is, doesn’t mean it should be.” Sub imperiul acestei fraze, aristocrata Lady Sarah Ashley paraseste Anglia in cautarea sotului sau pe care il suspecta de infidelitate. Si ajunge tocmai in insorita Australie unde descopera ca regulile societatii pe care le cunostea prea bine nu se aplica.
Inca din primele momente cunoaste o persoana care nu se potriveste nici etichetei inaltei societati englezesti a momentului, nici regulilor locale, un Hugh Jackman (un Australian nativ un accent ce face urmarirea filmului fara subtitrare o adevarata incercare). Iar Hugh Jackman nu este de data aceasta stilatul sofisticat pe care il vedem in alte roluri ale sale. Baz Luhrmann ni-l prezinta intr-o ipostaza noua, un om al pamantului ce imblanzeste animale si nu numai. Va reusi el sa o imblanzeasca Citeste mai departe »

Nota mea: 









“uh … uh … uh … what’s that word I’m going for here ?”
Daca nici tu nu stii tataie si te mai astepti ca spectatorii sa inteleaga ce vrei sa spui, inseamna ca nici nu ai pretentii mari. Domnul Ed Harris este protagonistul, scenaristul si regizorul acestui film realizat in 2008, atunci cand un film western trebuie sa fie incredibil de bun ca spectatorii sa fie atrasi in sala de cinema sa mai vada western-uri.
Dupa ce am vazut 3:10 to Yuma, am iesit din sala de cinema impacat cu ideea ca gloria filmelor western a apus de mult. Daca acesta avea un cast destul de reusit care sa il poarte in carca pana spre final, Appaloosa nu poate fi condamnat ca nu a dispus de acelasi arsenal actoricesc. Filmul sufera ca nu a avut de fapt “ce” sa traga dupa el. Intr-un film in care scenariul filmului demonstreaza ca Citeste mai departe »

Nota mea: 









Stiu ca o afirmatie ca asta este foarte deplasata dar Starship Troopers 3 – Marauder m-a dus acolo unde cinematograful nu inseamna numai productii de sute de milioane de dolari. Este cinematograf (pe dvd), este amuzament, este indecent si e pe placul tuturor. Al 2-lea Starship Troopers – Hero of the Federation nu are nici o treaba cu astea 2. Scris si regizat de Edward Neumeier care a scris prima parte a lui Paul Verhoven (ROBOCOP), contine acelasi gramaj de satira si violenta gratuita intr-un sistem politic care indoctrineaza populatia cu violenta ca virtute a politicii statului. Daca ati fost fani Blizzard si ati jucat vreodata STAR CRAFT veti observa fara doar si poate ca povestea in STARSHIP TROOPERS pleaca de la acelasi model. Intre campanii sunt mici filmulete care au exact acelasi ton. Universul este asemanator Citeste mai departe »
Mister

Nota mea: 









Sa ne fie clar: e un film pentru copii. Nu-l luati in serios, ca nu mai terminati de carcotit. Daca Ace Ventura senior ni se adresa noua, adultilor si, deci, il puteam desfiinta din vorbe, juniorul e pentru copiii copiilor nostri. Ce efecte speciale, ce zvacniri de imagine, ce dureri de ochi! Prima jumatate are umor totusi, destul de bunicel si digerabil. Partea a doua e deja ruda cu desenele animate.
Un copil al carui bunic senil nu se intreaba pe unde umbla nepotul lui, impreuna cu cei doi prieteni ai lui, un el tocilar obsedat de tehnologia de ultima ora si o ea draguta si spirituala cu parinti la fel de inexistenti ca bunicul de mai-nainte, se preumbla prin diverse locuri pentru ce altceva decat sa salveze animalele si pe mama lui, bagata la inchisoare pe nedrept pentru acuzatia de furt de animale. El este nimeni altul decat Ace Junior, progenitura mai vechiului Ace Ventura care, din nefericire pentru el, a sucombat in timp ce zbura cu avionul, conducand un stol de zburatoare spre Canada (!). Vaduva, mama copilului, are drame interioare. Prin urmare e un personaj complex, deci fiti cuviinciosi! In traducere libera, se teme ca si juniorul ar putea mosteni Citeste mai departe »

Nota mea: 









Foarte bun! Cum ar zice userii pe CinemaRx, “un film care te face sa te gandesti”. Nici nu are rost sa intorc fraza din condei doar ca sa zic cat de bun e. E bun si atat. Initial am zis ca anul asta nu voi vedea dintre filmele perindate pe la Oscar decat pe The Reader, din motive subiective, dar mi-am reconsiderat atitudinea si ma bucur. Mi-a fost dor de un dialog inteligent construit, de o intriga in forta, de personaje puternice, complexe, care sa semene a oameni, nu a papusi. Axul principal in jurul caruia se invarte mecanismul este Sora Aloysius Beauvier, interpretata de Meryl Streep cea adunatoare de nominalizari la statueta.
Meryl Streep nu e o simpla actrita, Meryl Streep e un fenomen dar e pe nedrept trecuta in umbra lui Anthony Hopkins sau a lui Robert de Niro de catre cinefilii, sau mai bine zis cinefiliacii care incropesc topuri numai cu barbati, uitand ca exista si actrite. Meryl Streep e stapana accentelor si a caracterelor, se transpune in personaj cu tot pachetul de emotii, de rigiditate, de caldura, de siguranta, de determinare, de siretenie, de credinta si de indoiala. Pe Philip Seymour Hoffman nu l-am vazut cu ochi buni. Philip Seymour Hoffman Citeste mai departe »

Nota mea: 









The legendary Pink Panther diamond has been stolen!
Cred ca filmul ar putea fi numit „Ze Pink Panzer Deux” si am reusi astfel sa rezumam toata actiunea. Sau toate motivele de ras cel putin…Am ajuns la cinema la Pantera Roz 2 printr-o intamplare, dat fiind ca Hollywood Multiplex se jucase putin cu programul si Changeling nu mai rula la ora 19. Cum era pacat de toata graba de a ajunge la timp la film ca s-o lasam balta, am hotarat sa alegem primul film la rans, si s-a nimerit a fi acesta.
Desi sceptica de felul meu cand vine vorba de sequels, mai ales cand vine vorba de al 10-lea sequel am hotarat sa ii dau o sansa. Nu imi pare prea rau. Desi in copilarie am avut ceva contact cu seria de filme a lui Peter Sellers, nu imi aduc aminte mare lucru, iar anul trecut am reusit sa vad mai mult sau mai Citeste mai departe »

Nota mea: 









“Do not try to leave the building. This will all be over shortly.”
Quarantine nu are zombi, ci homo sapiens care saliveaza in exces, pe langa, maraie si au o predispozitie la muscat. Muscaturile sunt infectioase si paseaza “virusul” mai departe. Virusul este de fapt turbarea care se manifesta mult mai repede decat de obicei.
Subiectul filmului seamana cu alt film lansat de curand. Diary of the Dead, ultimul film cu cadavre umblatoare pofticioase de “creieeeer” al lui George A. Romero, are aceeasi premisa. O camera de filmat zdruncinata, surprinde legiuni intregi de morti vii, si un grup de tineri cineasti care alearga pe ici colo in taramul nimanui, o lume populata de astfel de indivizi.
Plimbarea pe “casa scarii” lui Quarantine, iti lasa impresia ca blocul Citeste mai departe »

Nota mea: 









De la regizorul statuar care ne-a adus pe vremuri “Fight Club” si “Seven” soseste acum o replica imblanzita, diluata, la anterioarele lui colaborari cu Brad Pitt. Ceea ce nu vrea sa-nsemne ca “The Curious Case of Benjamin Button” marcheaza neaparat un pas stramb in cariera lui David Fincher – dimpotriva, lumea criticilor vuieste cu zumzet de Oscar in jurul filmului – cat ca alegerea unei asemenea fantezii scrise de F. Scott Fitzgerald, ca si tratarea ei, m-a luat prin surprindere. Poate ca as fi vazut-o cu ochi mai putin nauci daca in spatele filmului ar fi stat Terry Gilliam, de exemplu, totusi flerul pentru dramatism stil picatura chinezeasca il face, teoretic, pe Fincher mai mult decat capabil sa puna in scena o poveste atat de… deranjanta.
Desigur, nu intr-o formulare de gen mi-a fost ea recomandata: o prietena care l-a vazut inaintea mea a apreciat “TCCoBB” pentru pofta de joie de vivre ramasa-n sistem dupa vizionare. Ceea ce nu e deloc ciudat, dupa o cvasi-biografie a unui om cu experiente din plin, cat sa umple un jurnal stufos cu scriitura, poze si alte mici nimicuri, valoroase doar in context. Dar mintea mea a procesat altfel evenimentele din film, pentru ca, pana la urma, iubirea vietii lui Benjamin, ca si toate clipele catalogate in Citeste mai departe »

Actiunea filmului este plasata la sfarsitul anilor ‘20, mijlocul anilor ‘30 intr-un Los Angeles corupt si este bazata pe o poveste reala.
Christine Collins, in interpretarea Angelinei Jolie, este o femeie singura a carei viata este compusa in principal de cresterea baiatului sau de 9 ani si slujba intr-un centru de telefoane unde detine un post important, in ciuda perioadei si a faptului ca femeile nu lucrau in astfel de pozitii.Intr-o zi tocmai slujba este cea care o impiedica sa-si petreaca ziua libera cu fiul sau, aceasta fiind nevoita sa plece de acasa, pentru ca atunci cand se intoarce, sa descopere cu disperare ca Walter, fiul sau a disparut. Anunta politia locala, foarte corupta si nu prea competenta, care dupa cateva saptamani ii aduce un baiat acasa, care este oricine altcineva, dar nu copilul ei. Desi sustine in nenumarate ori si cu insistenta ca s-a produs o eroare, nu este ascultata si in incercarea de a-si pastra reputatia cat mai putin patata, autoritatile nu admit ca au gresit, asa ca baiatul ramane in ingrijirea acesteia. Acesta este momentul cand Christine realizeaza ca nu-si poate gasi fiul cu ajutorul lor si incearca sa faca dreptate singura. Actiunea se continua apoi de-a lungul catorva ani in care femeia duce singura o cautare asidua a copilului.
Firul actiunii este complex, cu multe schimbari de situatie, drept pentru care lungimea filmului trece cu usurinta de doua ore, fapt ce il poate face pe alocuri obositor. Cu toate acestea, perioada istorica aduce o frumusete specifica, iar anumite chestiuni ce tin de regie confera o imagine puternica si sincera Citeste mai departe »

So, about Basic Instinct 2: un film interesant, replici inteligente, sex, crimă, violenţă, întorsături, adăugăm o Sharon Stone perversă, interpretând rolul extrem de bine si rezultă cam două ore de film bun.
Filmul debutează cu Sharon Stone gonind pe şosea cu 110 la oră, în plin orgasm..din păcate pentru ea, puţin prea scurt, maşina prăbuşindu-se în apă. Ea scapă, el nu. De altfel, ea nici nu depune un efort impresionant pentru a-l ajuta, după cum şi declară poliţiei “..when it came down to it, i guess my life was more important to me then his. Selfish, huh?”. Adaugăm acestei fraze o blondă în negru, extrem de sexi, inteligentă, perversă, deloc intimidată, ea fiind de fapt cea care intimidează, şi traumatizată de acest accident “who knows if i’ll ever cum again?”..ahaha.
Catherine Tramell, scriitoare, va fi supusă unei consultaţii psihiatrice de catre doctorul Glass. Nu pot să nu menţionez anumite fraze ale ei, cum ar fi “..so, is this where we gonna do it?..”, înainte de începerea evaluării. Imi place de asemenea spiritul ei de observaţie, “for instance, you look a little divorced”.
Intr-adevăr, acesta este divorţat, fosta lui soţie avea o relaţie de mai bine Citeste mai departe »

Când albul pur îţi acoperă colorata vedere, rămâi în adevărul vieţii monstruoase. Tot ceea ce trebuie să faci este să-ţi păstrezi şansa încrederii în sine, totul e în mintea ta, deci poţi decide ce se întâmplă cu tine, poţi să-ţi creezi viitorul, să scapi de boli, inclusiv de neaşteptata maladie ce-ţi creează orbirea şi de tot ceea ce simţi că nu-ţi este util în viaţă,să lupţi ca un erou chiar pentru întreaga lume.Puţini oameni dau dovadă de acest curaj al folosirii minţii în scop util, cum este şi soţia doctorului.Doar ea luptă cu boala reuşind să n-o acapareze, şi fiind singura îşi ajută şi chiar iartă soţul, rămânând alături de el până la sfârşitul tragediei.
O lume nedumerită şi nerăbdătoare,nu mai caută răspuns la ceea ce se-ntampla ci pur şi simplu renunţă cu desăvârşire la încercarea de a scăpa din cursa vieţii şi continuă să se Citeste mai departe »

So here I am – nu m-aş fi închipuit scriind despre un film de groază, mai ales că nu-mi place acest gen. Si asta se trage de la amintirea unui copil de 7 ani pe care părinţii l-au lăsat (mergând la o nuntă) cu verişorii. Iar filmul de groază pe care l-am văzut, încă destul de viu în nopţile agitate, nu m-a mai lăsat să dorm, deoarece pe uşa dormitorului tot intra un extraterestru, sub forma unui ou de juma de metru acoperit de păr, al cărui singur gând era să-mi mănânce verişorii…
Dar cum se zice – niciodată să nu spui niciodată.
Aşa că am început cu documentarea, deoarece era vorba de “Saw V” şi nu despre prima punere în scenă a acestei ”idei”.
Văzând că filmul are ceva încasări şi fiindcă numele filmului nu-mi era totuşi străin am dat câteva “buzz-uri” pe messenger, pentru că unii oameni chiar apreciază acest gen. Aşa că după câteva Citeste mai departe »

Nota mea: 









Eagle Eye este foaia rupta din cartea de bucate cu retete perfecte pentru un film de actiune. In primul rand iti trebuie un tanar aratos, la moda si foarte cautat: Shia LaBeouf – bifat. Dupa aceea incerci sa il combini pe Shia cu un regizor care intelege suspansul si poate sa tina sub control tot fluxul de informatii care este aruncat in directia spectatorului. Daca au mai lucrat si inainte, atunci ar fi ideal. David Caruso (responsabilul pentru succesul lui Shia din Disturbia) – bifat. Daca mai recurutezi si o frumusete rara precum Michelle Monaghan (bifat), si o plasezi langa un Shia transpirat, nebarbierit si sangerand, atunci nu mai ai nevoie de nici o chimie on screen, pentru ca totul este natural.
Dar ceea ce mai poti face este sa mai arunci la mijloc niste arme, cascadorii, urmariri periculoase, distrugeri in masa, sa il pui pe Billy Bob Thorton si Rosario Dawson sa lucreze impreuna – bifat, sa amesteci Citeste mai departe »
Sport

Nota mea: 









O drama faurita cu stil, cum numai imperecherea Darren Aronofski – Clint Mansell poate cloci. Iar daca soundtrack-ul lui Mansell iarasi nu se pupa cu mintile Academiei, cantecul de pe final, tiz al filmului, scris de Bruce Springsteen, are toate sansele sa castige Oscarul pentru nota lovita pe final – un zenit pliat pe film, o coda perfecta. Mickey Rourke, de asemenea, are motiv sa-si scoata smochingul de la naftalina in noaptea de mare fast mare a Hollywood-ului: rolul sau, al unui luptator profesionist care, acum imbatranit, isi taraste ultimile suflari prin ringuri si printre noile sperante ale sportului – suna familiar poate pentru fanii actorului, el insusi o fosta stea, data uitarii de timpuriu, si acum, in amurgul vietii, dand semne serioase de comeback.
Dar Rourke e laudat deja de toate megafoanele industriei, asa ca mai bine va “vand” filmul cu totul, si cu fundita de sarbatori – cantecul lui Springsteen. Filmul asta nu e pentru cei slabi de inger, el nu ti se adreseaza daca lesini la vederea sangelui sau crezi in happy-end-uri pentru ca altfel Citeste mai departe »

Nota mea: 









Daca ai vazut “30 Days of Night“, vampirismul plasat in mijlocul zapezii poate ca-ti suna cunoscut – dar nu e nimic comun in filmul suedez al lui Tomas Alfredson, “Låt den rätte komma in“. Cliseele nu-l incrimineaza cu nimic pe romancierul si scenaristul John Ajvide Lindqvist pentru ca, sa fim seriosi, daca nu bea sange si nu ia foc la lumina zilei, nu mai e vampir! Mai mult, merita laudate si micile inflorituri cusute pe marginea mitului arhi-cunoscut, cu care echipa Lindqvist-Alfredson delecteaza orice fan al genului. Dar, sa nu te-mbat cu apa chioara: LtROI nu e un film cu vampiri, ci o cronica dulce-amaruie a unei prietenii. Intamplator, proba de foc, acel obstacol care incearca rezilienta oricarei prietenii la un moment dat, are de-a face in cazul de fata cu apetitul pentru sange uman.
Lina Leandersson, ochioasa protagonista, o interpreteaza pe Eli, care are 12 ani “mai mult sau mai putin” si intra in viata plapandului ei vecin Oskar (Kåre Hedebrant – tot 12) fara sa fi planuit vizita, daramite vreun amestec mai serios. Vampirica fara varsta sau zi de nastere are tentative de a se distanta de egalmente singuraticul ei prieten – dar legatura evolueaza cu inconstienta a doi copii care devin instant inseparabili pe terenul de joaca. Urmeaza o drama, abia perceptibila de raceala oamenilor, cu usoare Citeste mai departe »

Nota mea: 









Pana in ‘94 nici macar nu am avut cablu. Si totusi dupa ce mi-am instalat, intotdeauna am ales Cartoon Network, desi recunosc ca mai urmaream cu sufletul la gura programul matinal de desene animate de la Italia 1. Sa fim seriosi, cine naibii n-o facea ? Acolo m-am lovit si eu de curentul manga si anime, care acum mai are putin si intra in stadiul de practica standard, un stil abordat cam peste tot pe unde se apuca. Chiar si in filme, mici portiuni sunt montate in fragmente de anime-uri. Nu am vazut niciodata nici macar un singur episod din Speed Racer. Cert este ca dupa ce am stat 2h09’ la acest film, orice curiozitate in privinta acestui subiect a fost stinsa, pe veci.
Nu pot sa ii iau apararea si sa spun ca e un film “prostut” pentru Citeste mai departe »
Nota mea : 




In cazul de fata s-ar potrivi de minune o replica de genul ” Noi ne uitam la filme ca acesta pentru ca tu sa nu trebuiasca sa-ti pierzi timpul cu ele”. Asa ca va spun din start – daca nu sunteti masochisti din punct de vedere al filmelor, nu va uitati.
Cred ca l-ati mirosit de mult pe Will Ferrell, cam ce gen a inceput de la o vreme sa abordeze. Well, abordeaza si el ceea ce poate si ceea ce se pare ca se vinde destul de bine, altfel nu vad de ce ar face cineva astfel de filme. Productii anterioare precum Taisul gloriei – Blades of Glory sau Vitezomanu’ Ricky Bobby – Talladega Nights: The Ballad of Ricky Bobby se bazeaza pe acelasi tip de umor: umorul exagerat si fara sens. De data aceasta, Will il interpreteaza pe Jackie Moon, un artist/sportiv/manager, care incearca sa-si duca echipa in NBA. Pe langa faptul ca totul se invarte in jurul sau, a lui Jackie Moon si deopotriva in jurul lui Will Ferrell (care manat de egocentrismul sau acapareaza practic tot filmul), filmul e presarat cu o multime de scene neamuzante, care nu te fac nici macar sa zambesti. Eu mi-am pus de multe ori intrebarea : “ce naiba e cu omul si cu filmul asta?” . Citeste mai departe »
Musical
Notorious (2009)

Nota mea: 









“Whatever you say, Big Poppa!”
Adica cum zici tu Biggie … fie … hai, treaca de la mine. Biograficul Notorious nu m-a incantat cu nimic, decat cu cateva batai muzicale pe care am ajuns sa le apreciez de-a lungul timpului. Una e sa apreciezi un film pentru ceea ce este si alta e sa stropesti spectatorii cu piese memeorabile ca sa trezesti din somnul cel de moarte, enzima melancoliei pierderii unuia dintre cei mai mari artisti ai generatiei noastre. Hai sa fim seriosi.
Daca nu intelegeti muzica, nu veti intelege acest film. Daca nu cunoasteti curentul sau istoria muzicii rap, dreptul vostru la replica este limitat de barierele cunostintelor si culturii muzicale. Am ascultat, ascult si tot timpul voi asculta muzica neagra, repareala, sau muzica de nebuni cum mai zic varstnicii.
Poate ca in calitate de fan al muzicii Coastei de Vest, ar trebui sa sar la gusa acestui film, sa musc din ea si apoi sa o scuip undeva la ghena, si sa incep sa scandez in gura mare: “West Coast forever!”, “2Pac is the greatest” si “West Coast rulllzzz!”. Ceva ce voi evita, insa imi voi incorda atentia catre acest film care povesteste mult prea scurta si “retezata” viata a unui cantaret de muzica rap. Pentru unii Notorious B.I.G (intelegeti acum de ce B.U.G Mafia si-a ales numele trupei, desi contextul in care este utilizat, UNDERGROUND se scrie intr-un cuvant) nu inseamna Citeste mai departe »
Soul Men (2008)

Nota mea: 









“They say ‘motherfucker’ a lot, but they’re good guys!”
Soul Men nu este nici pe departe cea mai tare comedie a anului, acest “spin off” la Grumpy Old Men, daca imi permiteti sa-i spun asa, fiind cu siguranta inca un film care nu debordeaza de originalitate, dar are un umor si o energie care fac din el unul din cele mai revigorante filme din ultima vreme. Cine pretinde ca este pasionat sau asculta sau este cunoscator de muzica soul si r&b, nu ar trebui sa rateze acest film.
Multe dintre glumele din Soul Men sunt chiar obosite si repetate la nesfarsit, preluate din multe alte filme despre frati, buni prieteni si clasicele “road movies” cu baietasi cu care cu totii ne-am obisnuit. Nu pot judeca filmul pentru ca macar a incercat. Si chiar daca nu merita sa fie exonerat de la plutonul de executie, sa fim sinceri, este vizibil un film mediocru, tot nu pot sa o fac.
Motivul ? Bernie Mac, care recent a murit in urma unor complicatii survenite din cauza unei pneumonii. Tanar, chiar si pentru cei 50 si ceva de ani ai sai, a terminat de filmat Soul Men, iar la scurt timp a incetat din viata. Este ultimul sau film, care cu siguranta nu va fi ridicat niciodata pe nici Citeste mai departe »
Hounddog (2007)

Hounddog
Nota mea: 









A curs atata cerneala dezaprobatoare la adresa rolului lui Dakota Fanning in filmul asta ca aveam asteptari mai mari decat o recalibrare a ingenuei din “The Secret Life of Bees“. Si acolo, ca si in “Hounddog“, copilandra s-a instituit regeste in nisa filmelor tip bildungsroman, unde figura parentala da chix, fortand fetita pe calea maturizarii premature. Dakota nu se strofoca prea tare ca sa convinga in pielea tabacita a unor copile sensibile, dar adaptate la duritatea vietii sub opinci de taranoi; nici nu duce lipsa de ajutoare bine-intentionate, de la cele ridicol de evidente in genul filmelor inspirationale (negrii cvasi-contemporani cu Martin Luther King Jr. care empatizeaza cu traiul ei din con de umbra), la cele simbolice (albine si, respectiv, serpi). Dar daca “TSLoB” se fasaie spre happy-end-ul inevitabil cu indolenta unui film de Hallmark, “Hounddog” captiveaza prin cateva ingrediente puternice.
Scriitoarea-regizoare Deborah Kampmeier puncteaza cu dexteritate ce are povestea mai de efect si, dupa editari in post-productie datorate nu in mica masura oprobriului criticii scandalizate, strecoara socantul sub perdeaua evocarii subtile. Scena violului la care micuta Lewellen Citeste mai departe »
Repo! The Genetic Opera (2008)

Nota mea: 









N-am crezut niciodata c-o sa spun asta, asa ca, iata, intr-o propozitie concisa ca smulgerea unui leucoplast: Anthony Stewart Head l-a surclasat pe Johnny Depp. Cu totii am vazut adaptarea muzicalului scris de Sodenheim, si cativa dintre noi, mai impresionabili, ne-am si terifiat, fata-n fata cu intunecatul barbier Sweeney Todd, in interpretarea lui Depp. Insa acolo unde Tim Burton nu a reusit sa scoata artificiul din ecuatie, Darren Lynn Bousman, regizorul unor sequel-uri “Saw”, loveste la tinta cu opera horror “Repo! The Genetic Opera“.
Comparatiile sunt greu de evitat, din moment ce sangele e varsat de Sweeney si Repo in cantitati industriale, soundtrack-ul e mai mult libret, atmosfera goth e-n toata paleta de culori, si de scenografie, ce sa mai vorbim – doar ambele au fost puse-n scena inainte de debutul pe ecran! Dar diferentele, mai zemoase Citeste mai departe »
Ripple Effect (2007)

Romanul are o vorba: daca si cu parca se plimbau in barca. Philippe Caland a multiplicat-o cu plus infinit si s-a trezit, constient, in mijlocul unui hatis dilematic existential. Un pahar umplut pe jumatate este unul pe jumatate gol sau plin? Sau, ca sa filosofam metafizic, in spatele unei actiuni negative poate rasari o consecinta pozitiva? Pai sa vedem…..
Amer (Caland), ieri emigrant libanez, azi designer de succes in L.A. , are o afacere prospera cladita, printre altele, si pe instrainarea de familie, prieteni dar apar si alte nebuloase care se vor developa mai tarziu. Dupa 15 ani, avand cutitul la os, confesiunea izbavitoare: in urma unui accident provocat in tinerete, un om (Whitaker) ramane paralizat. E vremea tardivelor remuscari, a explicatiilor subiective si a iertarii. Care vine, stupefiant, cu zambetul pe buze, adancind criza eroului nostru: acel accident a impiedicat de fapt o crima.
Un film ambitios, nimic de zis. Mare pacat ca actorul Caland nu se ridica la inaltimea regizorului senarist (una si aceeasi persoana, boala grea se pare…). Omul e anacronic in orice Citeste mai departe »
Mamma Mia! (2008)

Nota mea: 









Filmul “Mamma Mia !“ este un tribut dedicat formatiei suedeze ABBA, un adevarat fenomen muzical in perioada anilor 1972-1982, bucurandu-se de aportul celor doi fosti componenti masculini ai grupului – Benny Andersson si Bjorn Ulvaeus, care au compus si au orchestrat melodiile interpretate personal de catre Meryl Streep, Pierce Brosnan, Stellan Skarsgard, Colin Firth sau Amanda Seyfried. Au trecut cateva luni de cand comentam pe acest blog musicalul Citeste mai departe »
Step Up 2 the Streets (2008)

Nota mea: 









Daca va place muzica rap sau hip-hop, freestyle, break-dance si tot ceea ce apartine de cultura strazilor de periferie, atunci cu siguranta va veti apleca cu mai multa tolerenta asupra filmului “Step Up 2 : The Streets”, un sequel destul de reusit al peliculei “Step Up” din anul 2006, regizat de catre Jon Chu si avandu-i in rolurile principale pe tinerii Briana Evigan si Robert Hoffman.
Pe scurt, o adolescenta rebela si nonconformista pe nume Andie West, ramasa orfana de la varsta de 16 ani dupa ce mama i-a decedat din cauza cancerului, este crescuta de catre Sarah, cea mai buna prietena a mamei sale, isi descopera talentul extraordinar de a dansa freestyle si este acceptata in gasca ermetic inchisa a dansatorilor de strada 4-1-0, de cinci ori consecutiv campioana la competitia intitulata “The Streets”, formata in exclusivitate din tineri de culoare pentru ca, de ce sa nu recunoastem cinstit Citeste mai departe »
I’m Not There. (2007)

Nota mea: 









Si cand scenaristul a pus titlul filmului, se pare ca vorbea serios. Va garantez ca Bob Dylan nu apare in acest film, cel putin nu ca personaj. Pana inainte sa vad filmul acesta, incadram filmele biografice intr-o dramatizare in care un actor sau o actrita care seamana relativ bine cu persoana centrala a filmului incearca sa prezinte in ordine cronologica viata personalitatii pe care o interpreteaza.
Am inceput sa ma uit la I’m Not There asteptandu-ma sa fie ca toate celelalte filme biografice pe care le-am vazut pana acum, dar pe masura ce ma uitam la film mi-am pus de o mie de ori intrebarea daca nu cumva realizatorii filmului au gresit cand au spus ca filmul se refera anumite Citeste mai departe »
La vie en rose – La Mome (2007)

Nota mea : 









Am stat ceva in cumpana daca sa scriu sau nu despre acest film. Ceea ce m-a convins a fost poate faptul ca am intalnit persoane care au auzit despre doua filme ce trateaza viata lui Edith Piaf, fara a stii ca este vorba de unul si acelasi fim aparut sub cel putin doua nume diferite. Daca in SUA vorbim despre “La Vie En Rose”, in Germania si Franta vorbim despre “La Mome” si cu totii ne referim la aceiasi productie.
“La Mome” este un film biografic, dupa cum am spus deja, se refera la una dintre cele mai mari legende ale Frantei si de ce nu ale Europei, si anume Edith Piaf. Este un film greu de urmarit pentru cei ce cauta “senzationalul” orice ar insemna asta dar, personal, as recomanda sa fie vizionat de toti cei care cred ca au o viata grea pentru ca mama i-a trimis la scoala sau la cumparaturi cand era concertul “George Michael“, sau nu stiu ce meci in direct.
Marturisesc ca am ascultat celebrele piese ale lui Edith Piaf fara sa am cea mai mica idee despre viata acesteia, in afara poate, de mici informatii de genul: bea foarte mult, nu avea cultura, etc. Ei bine, filmul m-a marcat puternic. Este greu de imaginat ca un copil de sex feminin Citeste mai departe »
Enchanted – Magie in Manhattan (2007)

Nota mea : 









Dacă doriţi să petreceţi o seară liniştită şi relaxantă în faţa televizorului, împreună cu soţia sau soţul şi neapărat împreună cu copiii, vă recomand să vizionaţi pelicula „Enchanted” („Magie în Manhattan”), o poveste fără prea mari pretenţii şi obligatoriu cu final fericit, aşa cum sunt toate poveştile cu excepţia basmului nostru romanesc “Tinereţe fără bătraneţe şi viaţă fără de moarte”.
În ceea ce mă priveşte, mărturisesc că nu am fost impresionată de această combinaţie hibridă între desen animat şi film artistic romantic cu elemente de musical, deşi se pare că acesta este genul în vogă şi cu succes la public şi deşi am recunoscut o mulţime de scene împrumutate din cele mai cunoscute basme ale copilăriei mele precum “Albă ca zăpada şi cei şapte pitici“, “Cenuşăreasa“, “Bamby” sau “Chip and Dale” (încă un motiv să afirm că aş fi preferat ca pelicula să fie originală şi să nu se asemene cu nimic altceva din ceea ce am vizionat anterior). Patrick Dempsey, interpretul Citeste mai departe »
SF

Nota mea: 









“Boys, set the terror level at code brown, because I need to change my pants.”
Este imposibil ca un titlu precum Monsters vs. Aliens, sa nu fi cazut pe urechile oricarui cinefil. Mai ales cand acesta este un omagiu adus filmelor cu monstrii care au dominat scena anilor ‘50. Numai ca inceputul de la Monsters vs. Aliens iti arunca in fata faptul ca filmele normale nu mai sunt bune de nimic. Sunt numai bune de ars, asa cum se intampla cu cadrul cartonat, invechit si ruginit cu sigla DreamWorks, lasand astfel loc unei noi generatii, care acum te poarta in sistemul nostru solar sa te dea pe spate cu imaginile lor 3D.
Dar DreamWorks a uitat ca nu toti spectatorii au fost sa le vada filmul in fabulosul format 3D. Printre acestia ma numar si eu. De aceea nu pot spune ca ma declar blocat pe “wow” dupa vizionarea acestui film.
Asadar, paleta asta 3D nu m-a furat, imaginea impecabila nu m-a tinut ocupat si atentia nu mi-a fost distrasa de amalgamul de efecte speciale in 3D. In lipsa acestui “efect”, mi-am canalizat atentia si asupra povestii. Orice comparatie cu Wall-E sau Monsters Inc., ar fi o blasfemie. Monsters vs. Aliens demonstreaza ca realizatorii filmului nu si-au batut prea mult capul cu povestea, care este mai mult clandestina in incercarea studioului de a impresiona publicul cu imaginile care ies din ecran. Despre acest Citeste mai departe »

Nota mea: 









“Please don’t make me do anything to myself …”
… este o rugaminte pe care as fi avut-o si eu, numai ca nu am ascultat si mi-am flagelat ochii si urechile pana mi-a dat sangele. Atentie moderata la acest film si o sa incepi sa sangerezi prin urechi, nas, ochi si alte locuri pe care nu le-ai crezut capabile sa permita scurgeri pana in momentul de fata. Sa nu va “impingeti” sa vizionati Push. N-ati pierdut nimic. Prostia acestui film afecteaza grav de tot capacitatea omului de a mai functiona normal dupa vizionarea lui.
Cum spuneam ? Ah, da … Push este pentru a treia saptamana consecutiva la cinema si spre surprinderea mea (placuta inainte de film), lumea chiar se “impingea” si aglomera sa intre in sala sa vada filmul. Dar nimeni nu stia ce ii asteapta. De altfel, si eu ma numaram printre acei nevinovati care urmau sa ramana cicatrizati pe viata dupa aceasta experienta Citeste mai departe »
- acest film este disponibil pe DVD la ProVideo.ro
George Lucas se intoarce inca odata cu un nou material Star Wars. Initial, el a luat trilogia originalã Star Wars, a curãţat-o, a lustruit-o şi a mai pus-o la vânzare încã odatã. Nu s-a potolit şi i-a venit ideea pentru The Phantom Menace, un prequel care s-a dovedit a fi prima parte dintr-o nouã trilogie. Rezultatul a fost Jar Jar Binks. Fanii nu l-au uitat si nu l-au iertat. Attack of the Clones a sosit şi a bulversat total, iar Revenge of the Sith, are la activ cea mai penibilã motivaţie pentru naşterea legendarului Darth Vader.
Pana de curand Lucas se pregãtea de lansarea unui serial de animaţie Star Wars pentru televiziune, dar în schimb el a ales ca episodul pilot sã fie transformat într-un lungmetraj şi lansat în cinematografe. Dar pânã la urmã vorbim de Star Wars. Cât de rãu poate sã fie, având în vedere ultima sa tentativã de animaţie a fost mini-seria Clone Wars, realizatã de Genndy Tartakovsky ? Prin Clone Wars, Lucas arata ca a prins “şmecheria”, iar acum nu face nimic altceva decât sã ducã totul la un alt nivel.
Clone Wars este un material preluat de la Tartakovsky, pe care nu toti l-au înţeles. Tema muzicală a lui John Williams este nelipsita. Poti sa spui ca esti martor la un nou film Star Wars. Clasica scena de la început cu “a long time ago, in a galaxy far, far away“, este deranjatã şi şifonata de nişte interferenţe radio, semnalând rãzboiul şi prezenţa soldaţilor republicii. Imaginea trupei de elitã, care folosea comenzile silenţioase şi fel de fel de dispozitive pentru a-şi îndeplini misiunea, este înlocuitã cu imaginea unor soldaţi care par Citeste mai departe »

Nota mea: 









“You people don’t understand. I’m not locked in here with you, you’re locked in here with me!”
Rabdarea mea a fost supusa unui mare test de incercare de aceasta data. Nu am rezistat ispitei, am cedat si (nu l-am vazut piratat) am plecat la Bucuresti sa vad Watchmen – un film pe care il asteptam de foarte mult timp. Entuziasmul meu s-a dezumflat incet incet pe toata durata filmului. Sfaturile celor care vazusera filmul erau menite sa ma ocroteasca si sa ma invete de “bine” sa ma inarmez cu multa cofeina si stapanire de sine: “e misto filmu, dar prea lung frate!” Am renuntat de mult sa mai plec urechea la comentarii, pareri ieftine si intamplatoare.
Nu ma pot declara un fanatic Watchmen, dar romanul l-am citit cap-coada si a reusit sa ma placheze la sol asa cum a facut cu majoritatea celor care l-au rasfoit. Undeva la granita dintre un simplu cititor si apostol Watchmen, ocup si eu un loc.
Watchmen este plasat intr-un univers bizaro-paralel in care Nixon a ajuns deja la al 5-lea amendament, supereroii costumati traiesc printe noi, Razboiul Rece incinge inca odata spiritele dintre cele doua forte armate americane si rusesti, iar populatia a atins colapsul decadentei. Visul American este unul murdar, infect si pervers. Doi dintre acesti supereroi au vazut adevarata fata a omenirii. Comediantul o ia ca o Citeste mai departe »

Nota mea: 









“I am hunting dragons!”
Outlander ma trimite cu gandul la trailerul de la Monsters VS. Aliens, in care una din scene arata un reporter tv ironizand faptul ca singura tara in care extraterestrii aterizeaza este America. Outlander are ceva nou. Da. Surprinzator dar adevarat. Mai exista idei de filme originale. Chiar daca bugetul nu ii permite sa fie un epic desavarsit, povestea chiar merita putina atentie.
Extraterestrii versus Vikingi. Da. Ati citi bine si asa ceva chiar nu s-a mai vazut, asa ca ma bucur ca cineva a incercat totusi sa scoata ceva din acest subiect imaculat. Imprumutand numeroase elemente din francize deja prea bine cunoscute (Predator, Chronicles of Riddick, Pathfinder, Beowulf), Outlander inainteaza cu o comoditate vizuala care curge bine pe marele ecran.
Filmul incepe in 709 AD, moment in care se sesizeaza prima scena furata “din spatiul aerian al Predatorului”. Dar nu e mare bai. Nava se prabuseste intr-un lac pe Pamant. Inot si nu plutind pe apa, iese la suprafata Isus Hristos, adica James Caviezel, un soldat spatial, un gardian care aduce cu el Citeste mai departe »

Cred, sincer, ca-ntr-o viata anterioara, incolorul C Thomas Howell a fost un bucatar renumit, pe care, iata, soarta nemiloasa l-a reincarnat in regizor si actor, altfel nu se explica ghiveciul cu noduri pe care tocmai l-am servit drept sequel al mult mai inspiratului original. La doi ani dupa ce maestrul Spielberg punea,decent, punct povestirii originale HG Wells, cineva strecoara abil o virgula dedesubt si povestea poate continua. Chiar asa?
E dificil de zabovit pe marginea subiectului dar, la fel ca la Maraton, cineva a trebuit sa se sacrifice pentru ca toata natiunea cinefila sa afle ca …….am infrant! In continuare, evenimentele se deruleaza cu repeziciune, avandu-l in spatele camerei pe domnul Thomas Howell. In fata, tot dansul,pentru ca, sincer, nu se vedea alta varianta. Asadar, trec doi ani de la precedentul atac martian, esuat, am constat deja, din cauza microorganismelor care-au scurtcircuitat de timpuriu sistemul imunitar al Citeste mai departe »

Nota mea: 









“So it was only when your world was threatened with destruction that you became what you are now. Well that’s where we are. You say we are on the brink of destruction and you are right, but it’s only on the brink that people find the will to change, only at the precipice do we evolve.”
Mai devreme sau mai tarziu trebuia sa vina si momentul asta. Ziua in care pamantul se oprea sa vada un remake la The Day The Earth Stood Still. In biblia cinematografica stiintifico-fantastica, aceasta “zi” este inca considerata a fi un adevarat clasic, si unul din putinele filme de acest gen care inca este apreciat jumatate de secol mai tarziu.
Simplitatea clasica in alb-negru nu se asorteaza nici cromatic si nici stilistic cu aceasta noua versiune. Daca primul film avea mesageria vocala blocata pe elemente ale unui Razboi Rece care ameninta intreaga omenire, atunci acest remake reinnoieste putin factorul motivational pentru care Citeste mai departe »

Nota mea: 









“Is it better to be feared or respected? I say, is it too much to ask for both?!”
Robert Downey Junior is the man, a revenit in actiune si e mai bun ca oricand. Gata cu drogurile, cu vizitele dese la puscarie sau cu alcoolul – it’s movie time!
Daca in Tropic Thunder l-am vazut in rolul unui afro-american foarte comic, in cel mai recent rol al sau Downey a intrat in pielea unuia dintre cele mai bogate personaje fictive ale tuturor timpurilor – Iron Man.
Din cutia cu bunatati de la Marvel, benzile desenate concepute de Stan Lee, Larry Lieber, Don Heck si Jack Kirby au scos de la pastrare si au adus pe marile ecrane un film excelent care promite Citeste mai departe »

Bine ai venit în lumea lui Eddie Murphy! O lume ciudată, ireală, în care orice este posibil, extratereştrii există… în toate formele şi mărimile, scălâmbăielile sunt atotprezente şi nimic din ce vezi pe ecran nu este real, CGI-ul făcându-şi simţită prezenţa în 60-70 la sută din cele 90 de minute.
Acesta este filmul hollywood-ian al zilelor noastre! Unul care să nu dureze prea mult, o scurtă distracţie de week-end, o înşiruire de scene care să nu-ţi solicite prea mult creierul, iar dacă te face să mai şi zâmbeşti puţin înseamnă că şi-a atins scopul. Pe scurt, o pierdere de vreme.
Dave Ming Chang (Eddie Murphy) este un tip proaspăt-sosit în New York. Nu are mai mult de 40-45 de ani, este îmbrăcat „la patru ace”: un costum alb, cu o cravată de culoare neagră şi evident că nu putea lipsi cravata neagră din buzunarul stâng al sacoului. Nimic în neregulă până aici. Numai că Citeste mai departe »

Nota mea: 









“Come on kids, there’s a storm coming!”
Singura furtuna care vine, este provocata de acest film, Babylon AD, film care a fost descris de insusi regizorul lui, Mathieu Kassovitz, a fi „stupiditate si violenta pura.” Daca ai o situatie ca aceasta, in care regizorul isi “lauda” filmul in asa hal, atunci ce sperante mai poti avea de la acest film ? Asteptarile oricarui pot depasi vertiginos de cifra 0.
Principalul motiv pentru care s-a ajuns la asemenea declaratii, este ca regizorul a avut numeroase neintelegeri cu studioul Fox, care s-a bagat in procesul creativ al productiei filmului, intervenind si modificand povestea filmului, care chiar avea o poveste de spus. Dupa cum se poate observa si in film, povestea este goala, asta numai dupa ce a fost inlocuita cu violenta, actiune si mult sange. Ultima oara cand m-am uitat la filme de actiune, stiam ca astea nu sunt singurle elemente care fac un film Citeste mai departe »
Istoric
Nota mea: 









“We have to show the world that not all of us are like him. Otherwise, this will always be Hitler’s Germany.”
Dupa seria de filme mai putin reusite pe care le-am tot criticat, am vazut in sfarsit aseara un film bun. Un film cu intriga, actiune, personaje interpretate impecabil, un film fidel adevarului istoric care aduce in lumina fata ascunsa, innabusita a Germaniei naziste. Ii vedem in sfarsit pe aceia care s-au opus, care au realizat ca Fuhrer-ul nu era altceva decat un om bolnav cu ambitii devastatoare, care si-au dorit sa lupte pentru Germania, nu pentru Hitler.
Pana la acest moment erau multi (si aici ma includ si pe mine) care nu stiau ca nu mai putin de 15 atentate la viata lui Hitler au fost impiedicate. Ultimul, Operatiunea Valkyrie a fost poate cel mai aproape de reusita si numai un noroc chior l-a salvat pe dictator. Desigur, nu putem sa nu ne gandim ca, daca ar fi avut succes, istoria si harta lumii ar fi aratat altfel astazi. Pentru cei care se plang ca le-am stricat finalul, are you kidding me?!
E interesant de remarcat ca oamenii merg si la filme carora le cunosc prea bine sfarsitul. Titanic, King Kong, Troia, au marcat semnificativ la box office si asta pentru ca nimeni nu se ducea sa vada Citeste mai departe »

Nota mea: 









“Martial arts may be a form of brute strength, but the Chinese martial arts system it includes many ideals and philosophy and compassion, to help others. The Japanese never understood that, because they use strength and change it into brutal power to show off. That is why you are not fit to learn Chinese kung fu!”
Sunt sigur ca imi va trebui mai mult decat o banala recenzie la un film de arte martiale sa va conving sa vedeti Ip Man. Eu vi-l recomand cu caldura martiala, pentru ca spune povestea vietii omului care l-a educat pe Bruce Lee in a deveni unul din marii actori de filme de actiune al anilor ‘60. Ceea ce probail nu stiti este ca Bruce Lee era si un mare filozof inainte de a fi luptator. Filozofie pe care a invatat-o de la acest om. De accea recomand Ip Man, care in mare, spune povestea vietii omului care a indraznit sa ia artele martiale si sa depaseasca barierele fizice impuse pana la acea vreme.
Trebuie amintit ca nu tot ceea ce veti vedea este realitate. Fictiunea isi face culcus si in acest film, care are nevoie de o poveste alternativa ca omul Ip Man sa functioneze in cadrele cinematografice Citeste mai departe »

Nota mea: 









Pentru filmul asta de epoca (sec. 18), bietul gatlej al lui Keira Knightley a indurat gravitatia mai multor peruci, dar nici pret de o secunda nu transpare pe ecran durerea fizica a actritei. Doar durerea emotionala a Ducesei. Multi pioni au proptit-o ajutator pe Keira intre duble, dar dupa ce regizorul Saul Dibb striga “Action!” camerele surprindeau o femeie puternica, intr-o vreme pre-feminism si pro-feminitate. Englezoaica a scos din joben (sau, cum ziceam, din peruca) un tur de forta punandu-si la contributie expresivitatea liniilor faciale – in special ramai marcat pe retina cu falcile ei inclestate, falci de ducesa, mandre chiar in lipsa triumfului clar, demne de sangele-albastru care curge prin ele.
Cand adolescenta Georgiana (Knightley) devine sotia Ducelui de Devonshire (Ralph Fiennes), propria ei mama o sfatuieste sa se inarmeze cu resemnare, in timp ce sotul ii arunca verde-n fata Citeste mai departe »

Nota mea: 









Come spirit, help us sing the story of our land, you are our mother, we, the field of corn”
Dupa ce am vazut recent In Bruges, un film in care Colin Farrell m-a cucerit, The New World a venit doar sa completeze acest lucru. Lasand la o parte filmele de actiune, efectele speciale si cascadoriile, mi-am pus in plan sa vad un film diferit care nu abordeaza neaparat o tema originala, insa prezinta o altfel de lume, in alte vremuri. Inainte de toate trebuie sa mentionez ca fara sa aveti rabdarea si timpul necesar, nu are rost sa incepeti sa va uitati la film, pentru ca nu il veti aprecia la adevarata lui valoare. Vorbim aici de 2 ore si 15 minute in care lumea pe care o stim noi si in care au trait urmasii nostri se intersecteaza cu Citeste mai departe »

Nota mea: 









“Let them eat cake”
De aceasta data toate datarile si relatarile istorice au rezonanta 0. La fel si cine o aclameaza sau o critica pe Marie Antoinette. Pentru a 3 a oara consecutiv, Sofia Coppola incanta prin filmul ei (de aceasta data biografic) asa cum ne-a invatat, asa cum stie ea mai bine, pierduta din nou in adolescenta. Asta pentru ca Sofia este acea adolescenta new wave care viseaza cu un gram de maturitate la Marie Antoinette si la viata ei decuplata de orice fel de realitate.
Adolescenta in cauza nu mai este pierduta de data asta intr-un Tokyo haotic, plin de Citeste mai departe »

Nota mea: 









Cu ceva vreme în urmă pe acest blog s-a exprimat ideea ca nu există filme de nota 10 deoarece nu există perfecţiune în cinematografie aşa cum nu există perfecţiune nici în viaţă. Din punctul meu de vedere gusturile subiective şi foarte eterogene ale fiecăruia dintre noi dictează calificativul pe care îl acordăm unui film, motiv pentru care o peliculă care poate plăcea cuiva foarte mult şi poate primi o notă maximă din partea respectivului, este foarte posibil să fie considerată slab realizată de către altcineva şi să i se ofere o notă în totală discordanţă cu opinia anterioară. Filmul “The children of Huang Shi“, regizat de către Roger Spottiswoode şi avandu-i în rolurile principale de Radha Mitchell, Jonathan Rhys – Meyers şi Yun Fat Chow, mi-a mers aşa de mult la suflet, m-a emoţionat atat de profund şi mi-a înnodat aşa de des lacrimile în gat încat nu pot să nu îi acord nota 10, mai ales că am regăsit Citeste mai departe »
Animatie

Nota mea: 









“Boys, set the terror level at code brown, because I need to change my pants.”
Este imposibil ca un titlu precum Monsters vs. Aliens, sa nu fi cazut pe urechile oricarui cinefil. Mai ales cand acesta este un omagiu adus filmelor cu monstrii care au dominat scena anilor ‘50. Numai ca inceputul de la Monsters vs. Aliens iti arunca in fata faptul ca filmele normale nu mai sunt bune de nimic. Sunt numai bune de ars, asa cum se intampla cu cadrul cartonat, invechit si ruginit cu sigla DreamWorks, lasand astfel loc unei noi generatii, care acum te poarta in sistemul nostru solar sa te dea pe spate cu imaginile lor 3D.
Dar DreamWorks a uitat ca nu toti spectatorii au fost sa le vada filmul in fabulosul format 3D. Printre acestia ma numar si eu. De aceea nu pot spune ca ma declar blocat pe “wow” dupa vizionarea acestui film.
Asadar, paleta asta 3D nu m-a furat, imaginea impecabila nu m-a tinut ocupat si atentia nu mi-a fost distrasa de amalgamul de efecte speciale in 3D. In lipsa acestui “efect”, mi-am canalizat atentia si asupra povestii. Orice comparatie cu Wall-E sau Monsters Inc., ar fi o blasfemie. Monsters vs. Aliens demonstreaza ca realizatorii filmului nu si-au batut prea mult capul cu povestea, care este mai mult clandestina in incercarea studioului de a impresiona publicul cu imaginile care ies din ecran. Despre acest Citeste mai departe »
- acest film este disponibil pe DVD la ProVideo.ro
George Lucas se intoarce inca odata cu un nou material Star Wars. Initial, el a luat trilogia originalã Star Wars, a curãţat-o, a lustruit-o şi a mai pus-o la vânzare încã odatã. Nu s-a potolit şi i-a venit ideea pentru The Phantom Menace, un prequel care s-a dovedit a fi prima parte dintr-o nouã trilogie. Rezultatul a fost Jar Jar Binks. Fanii nu l-au uitat si nu l-au iertat. Attack of the Clones a sosit şi a bulversat total, iar Revenge of the Sith, are la activ cea mai penibilã motivaţie pentru naşterea legendarului Darth Vader.
Pana de curand Lucas se pregãtea de lansarea unui serial de animaţie Star Wars pentru televiziune, dar în schimb el a ales ca episodul pilot sã fie transformat într-un lungmetraj şi lansat în cinematografe. Dar pânã la urmã vorbim de Star Wars. Cât de rãu poate sã fie, având în vedere ultima sa tentativã de animaţie a fost mini-seria Clone Wars, realizatã de Genndy Tartakovsky ? Prin Clone Wars, Lucas arata ca a prins “şmecheria”, iar acum nu face nimic altceva decât sã ducã totul la un alt nivel.
Clone Wars este un material preluat de la Tartakovsky, pe care nu toti l-au înţeles. Tema muzicală a lui John Williams este nelipsita. Poti sa spui ca esti martor la un nou film Star Wars. Clasica scena de la început cu “a long time ago, in a galaxy far, far away“, este deranjatã şi şifonata de nişte interferenţe radio, semnalând rãzboiul şi prezenţa soldaţilor republicii. Imaginea trupei de elitã, care folosea comenzile silenţioase şi fel de fel de dispozitive pentru a-şi îndeplini misiunea, este înlocuitã cu imaginea unor soldaţi care par Citeste mai departe »

Nota mea: 









I could say they lived happily ever after, but what’s the fun in that?
Trailerul acestui film mi-a atras atentia inca de acum cateva luni, drept pentru care l-am asteptat cu drag, sperand la inca un succes pe stilul Ratatouille. Dat fiind ca soarecii au fost un leit-motiv al desenelor animate cam de la Tom si Jerry incoace, nu ma asteptam in niciun caz la o dezamagire.
Dar iata ca nici macar cel mai simpatic soricel cu urechi cat farfuriile nu poate salva un film cu atatea minusuri. Desi de la bun inceput pelicula a fost creata dupa o poveste pentru copii (la baza sta cartea scriitoarei Kate DiCamillo intitulata The Tale of Despereaux: Being the Story of a Mouse, a Princess, Some Soup, and a Spool of Thread) ca fiind special pentru copii si notata in consecinta (pentru toata audienta mai exact), sunt scene, intorsaturi de situatie, idei si imagini total nepotrivite Citeste mai departe »

Nota mea: 









“I’m lightning quick, I have razor-sharp reflexes. Wha! And I’m a master of stealth.”
Intr-un habitat populat de aventuri sustrase din lumea lui Jerry Bruckheimer si Michael Bay, traia odata un caine. Lumea asta nu este decat o minciuna, un circ care se intampla sa fie televizat. Bolt este starul unui serial tv, care de mic catel a fost crescut sa creada ca este un Superman canin, iar a lui Lois Lane, nu este decat proprietarul lui, o fetita mica care tot timpul intra in belele.
Debutul filmului are o scena lunga in care putem observa cam ce inseamna sa fii un super caine. Bolt are viteza incredibila, super putere, un super latrat care face pamantul sa tremure si trage cu laser din ochi. El a fost modificat genetic de catre tatal lui Penny care este rapit tot timpul, iar saramana fata este lasata de izbeliste. Dar Bolt este acolo sa o protejeze. Numai 14 ore pe zi, pana cand filmarile Citeste mai departe »

Nota mea: 









Igor este ultimul film facut pe tema “Frankenstein with a twist”. O poveste moderna despre o lume fictiva in care toata lumea era rea. Aceasta lume rea era dominata de savanti malefici care urmareau sa inventeze cele mai groaznice unelte pentru a tortura oamenii. Iar cum acesti savanti nu puteau sa apese singuri pe un buton, sa pregateasca singuri elementele necesare unei inventii, aveau slujitori. Acesti slujitori erau igori, persoane nascute cu o cocoasa. Defectul fizic le intezicea acestora sa apara ca altceva decat unelte. Povestea aceasta nu este insa a unui Igor care isi accepta conditia.
Igor, caruia John Cusack i-a imprumutat vocea, nu poate accepta asta. El are idei si vise, iar filmul acesta spune povestea animata a unui visator care vrea sa doboare barierele sociale, sa demonstreze lumii ca are cunostintele si inventivitatea necesara pentru a fi si el un savant malitios.
Cand stapanul sau, un savant nu foarte inteligent, face o alegere gresita la Citeste mai departe »

Nota mea: 









Space Chimps nu are nici o vina ca nu a avut parte de asa mare succes, si nu a convins pe nimeni sa se grabeasca sa sara in sala de cinema. Nu are nici o vina ca a fost lansat dupa Wall-E, care a cam pus sub umbra lui de gigant, orice film de animatie pe acest an. Dupa o vizionare la Wall-E, orice alt film de animatie o sa ti se para prea subtire pentru gusturile tale. Pentru ca asta se intampla dupa ce vezi Wall-E. La modul serios incepi sa privesti altfel animatiile si ajungi sa iti faci gusturi si in materie de filme de animatie. De aceea Wall-E se poate spune ca a fost de vina pentru ce a patit Space Chimps.
Space Chimps este povestea lui Ham, nepotul unui cimpanezeu cu renume. Bunicul lui a fost primul cimperou din istoria NASA. Cand NASA descopera semen de viata extraterestra, singurii care pot “testa” noua planeta sunt cimpanzeii, care totusi au nevoie de un erou care sa marcheze acest moment istoric. Ham al III lea, este circar de profesie, si nu are nici o intentie sa fie luat pe sus (la propriu) si Citeste mai departe »

Nota mea: 









“This is your captain speaking. I have good news and bad news. The good news is that we will be landing immediately. The bad news is we’re crash landing.”
Vestea buna este ca Madagascar: Escape 2 Africa chiar trebuie vazut. Vestea rea este ca, din pacate Madagascar 2 este genul de animatie “invatatura de minte” pentru cei care spera la ceva mai mult decat mindless entertainment. Digitizarea animalelor vorbitoare este asa usoara in ziua de azi, incat filmele de acest gen au ajuns sa fie comandate la micul dejun, pranz si cina.
Capitolul I, lectia 1.01 – Cum sa faci un film de animatie de succes. Se ia un subiect deja existent si se incearca o continuare. In cazul de fata, pentru realizarea unui Madagascar 2, trebuie sa tii cont de spectator. In special de parintii care isi aduc la cinematograf primogeniturile exaltate sa isi vada personajele preferate pe marile ecrane. Daca parintii sunt multumiti, copii pot cere cate jucarii cu Madagascar vor. Dar atunci cand incerci sa faci o continuare la Madagascar, atunci macar ai grija de Citeste mai departe »

Nota mea: 









Sunt dispus sã îi iert orice lui George Lucas. A luat trilogia originalã Star Wars, a curãţat-o, a lustruit-o şi a mai pus-o la vânzare încã odatã. Nu s-a potolit şi i-a venit ideea pentru The Phantom Menace, un prequel care s-a dovedit a fi prima parte dintr-o nouã trilogie. Rezultatul a fost Jar Jar Binks. Dar l-am iertat şi pentru Jar Jar, pentru cã pânã la urmã, sunt cel mai înfocat fan Star Wars. Attack of the Clones a sosit şi m-a bulversat total, iar Revenge of the Sith, are la activ cea mai penibilã motivaţie pentru Citeste mai departe »

Nota mea: 









I got SPOILERS here, I got SPOILERS there, I got SPOILERS everywhere!
DC COMICS. BATMAN. BOB KANE. BRUCE TIMM. KEVIN CONROY. ANIME. Dupa ce am insirat cele de mai sus, oricine poate realiza ca orice obiectivitate nu-si va gasi locul aici si ca atare nu va fi punctata. Asta este clar. In timp ce Christopher Nolan isi pregatea meticulos sequelul THE DARK KNIGHT, baietii de la DC COMICS isi pregateau si ei meticulous 6 scurt-metraje care sa faca legatura intre cele 2 filme. Desi traditia dicta o animatie conventionala, cuiva i-a venit idea de a pipera un pic cu originalitate aceasta lansare direct pe dvd. Asa ca s-a apelat la cei care au lansat Animatrix - studiourile Madhouse, Production LG, si Studio 4°C. 5 regizori (Yasuhiro Aoki, Futoshi Higashide, Toshiyuki Kubooka, Hiroshi Morioka, si Shojiro Nishimi), 6 scenaristi (Brian Azzarello & Greg Rucka, Alan Burnett, Jordan Goldberg, David S. Goyer, si Josh Olson). Rezultatul ? Abordarea personajului iconic Batman din 6 perspective legendare.
Initial s-a dorit ca tot cast-ul filmului Batman Begins sa contribuie Citeste mai departe »

Nota mea: 









Cu riscul de a ma tot repeta, voi reaminti ca detest, ba nu, chiar urasc tendinta asta actuala de a folosi ecologia ca rampa de lansare pentru un film. Daca cumva se intampla sa nu fie vreun dezastru natural, atunci un virus mortal o sa resolve problema. Orice am face ajungem in acelasi punct. Soarta omenirii se afla sub semnul intrebarii daca nu chiar in pragul extinctiei.
Intr-un viitor apropiat se anunta sfarsitul lumii. Dupa ce au fost incalcate absolut toate limitele decente ale consumatorismului, planeta noastra devine nelocuibila. In lipsa unui plan viabil de a combate efectul de ghena globala, omenirea pleaca in vacanta. Mentalitate de invingatori. La bordul unei croaziere spatiale Citeste mai departe »
Drama

Nota mea: 









I’m gonna dance your socks off!
Am tot ezitat sa vad acest film pentru ca titlul nu ma atragea si pace. Nici macar nu ma obosisem sa caut ceva despre el, iar in Romania nu parea ca se va lansa vreodata. Curiozitatea insa m-a facut sa dau un mic search si, cand am vazut ca este vorba de Emma Thompson si Dustin Hoffman, mi-am schimbat atitudinea total.
Nu am gresit deloc. O comedie romantica mai « altfel », un umor simplu si mai greu poate de detectat, doua personaje atipice intr-o poveste de dragoste cat se poate de tipica. Harvey Shine este un american venit la Londra pentru a asista la nunta fiicei sale. Job-ul sau se apropie cu greu de visul sau din copilarie (compozitor de jingle-uri TV versus pianist de jazz) si reuseste sa-i manance nervii cu telefoanele insistente. Ajuns in Anglia, descopera ca toti cei care urmau sa participe la nunta erau cazati intr-o vila inchiriata de mama fiicei sale, mai putin el, cazat la un hotel din apropiere. Desi nu se lasa descurajat de asta, si nici de faptul ca nu poate desprinde antifurtul de pe costumul cel nou, isi pierde increderea si optimismul cand afla ca fiica sa a ales ca tatal sau vitreg sa o conduca la altar in locul lui.
Colac peste pupaza, cateva ore mai tarziu afla ca a fost concediat si pierde avionul spre NY. Cu toate acestea, in restaurantul aeroportului Heathrow o intalneste pe Kate, operator de chestionare Citeste mai departe »

Nota mea: 









Cand e vorba de laitmotiv ca metofora, Guillermo Arriaga (co-scenarist la “21 Grams,” “Amores Perros”, si “Babel”) nu se-ncurca: “The Burning Plain” putea la fel de bine sa se cheme “Cicatricea”, doar ca, intr-adevar, toate semnele pe care le scoate la iveala, mai mult sau mai putin voalat, sunt plasturi de dragul supravietuirii, bandaje-nvechite peste rani mocnite, care ard aidoma campiei din titlu.
Cicatricea declansatoare – Scenaristul isi structureaza subiectul in dublu helix: doua cronologii atrase in campul magnetic al aceleiasi tragedii se impletesc usor deconcertant la inceput, ca sa ni se aseze ulterior intr-o ordine limpede, de la sine, fara indicatii cronologice suprapuse-n post-productie. Gina, o mama si sotie casnica (Kim Basinger) isi petrece zilele alaturi de amantul ei intr-o rulota, undeva in desert – ideea de oaza a reinvierii ni se imprima din start pe retina, cand o vedem tremurand de fericire cu neindemanarea omului dezobisnuit sa aiba parte de ea. Femeia care, in realitatea din afara rulotei, sufera de-sexualizarea aferenta victoriei amare asupra cancerului de san, e rapusa in plin zbor catarhic din cauza unui exacerbat simt al indreptatirii pe care copiii o proclama asupra parintilor. Inversunata ca toti adolescentii sa isi arate dezamagirea, mai curand decat sa si-o declare pe fata, fiica Ginei, Mariana, da foc rulotei si, ca orice impuls uman agravat de ironia cosmica, isi ucide mama, din Citeste mai departe »

Nota mea: 









“Whatever you say, Big Poppa!”
Adica cum zici tu Biggie … fie … hai, treaca de la mine. Biograficul Notorious nu m-a incantat cu nimic, decat cu cateva batai muzicale pe care am ajuns sa le apreciez de-a lungul timpului. Una e sa apreciezi un film pentru ceea ce este si alta e sa stropesti spectatorii cu piese memeorabile ca sa trezesti din somnul cel de moarte, enzima melancoliei pierderii unuia dintre cei mai mari artisti ai generatiei noastre. Hai sa fim seriosi.
Daca nu intelegeti muzica, nu veti intelege acest film. Daca nu cunoasteti curentul sau istoria muzicii rap, dreptul vostru la replica este limitat de barierele cunostintelor si culturii muzicale. Am ascultat, ascult si tot timpul voi asculta muzica neagra, repareala, sau muzica de nebuni cum mai zic varstnicii.
Poate ca in calitate de fan al muzicii Coastei de Vest, ar trebui sa sar la gusa acestui film, sa musc din ea si apoi sa o scuip undeva la ghena, si sa incep sa scandez in gura mare: “West Coast forever!”, “2Pac is the greatest” si “West Coast rulllzzz!”. Ceva ce voi evita, insa imi voi incorda atentia catre acest film care povesteste mult prea scurta si “retezata” viata a unui cantaret de muzica rap. Pentru unii Notorious B.I.G (intelegeti acum de ce B.U.G Mafia si-a ales numele trupei, desi contextul in care este utilizat, UNDERGROUND se scrie intr-un cuvant) nu inseamna Citeste mai departe »

Nota mea: 









Inspirat de jocul cu acelasi nume, Far Cry – filmul ne plimba pe insule intesate cu soldati, creaturi, laboratoare secrete, experimente excentrice si multi morti. Tom Moore si Valerie Constantine, jurnalisti, sunt trimisi sa investigheze neregulile de pe insula. Valerie e dusa pe insula cu barca de catre un fost soldat, retras in salbaticia locurilor, actualmente capitan pe un vas mic, cu care plimba turistii dornici sa vada balene. Se pare ca in laboratorul finantat chiar de guvernul american, doctorul excentric Krieger creeaza soldati modificati genetic, cu o piele impenetrabila pentru gloante, de necontrolat in ceea ce priveste agresivitatea, adevarate masini de ucis. Lui Jack si Valerie le ramane sarcina de a cerceta situatia si, eventual, de a restabili normalitatea.
Singurul lucru ramas de la joc, in afara numelor personajelor principale, este camasa inflorata a lui Jack. Din cate am inteles, jocul a fost bine vazut de specialisti, dar si de cei ce l-au jucat. Din pacate, produsul cinematografic e slab, singurul lucru care-l salveaza e umorul cu care a fost dotat si care ii da o aura Citeste mai departe »

Nota mea: 









What do you want?
I want some fucking justice.
Un film…nici prea bun, nici prea rau, cu asteptari cam mari din partea publicului si ceva dezamagiri de partea sa. Timp de 3 saptamani mi-am tot facut rezervari la filmul asta si de fiecare data ceva m-a impiedicat sa ajung. Poate era un semn pe care ma incapatanam sa-l ignor. Asa ca, pana la urma, am vazut filmul.
Nu prea stiu insa ce impresie mi-a lasat, dat fiind ca n-a fost suficient de bun incat sa-mi tina treaz interesul (si nici pe mine, daca e sa fim sinceri) dar nici suficient de prost incat sa-i fac o recenzie ucigatoare.
Clive Owen – Louis Salinger – (unul din elementele cu plus din film) este in rolul unui agent Interpol, hotarat sa demaste afacerile murdare din cadrul unei banci, IBBC (International Bank of Business and Credit) care se ocupa, printer altele, cu spalare de bani si “shopping” de arme nucleare. Ca doar a crescut dobanda BNR, de unde sa mai scoata si ei un ban cinstit?! Eleanor Whitman, o avocata de succes din Manhattan, ii este alaturi si, desi initial e reticenta la demascarea si prinderea « raufacatorilor » pe cont propriu, realizeaza ca sistemul de justitie este prea corupt si murdar ca sa ajunga vreodata la capatul acestor povesti. Ca o paranteza, ma tot intreb de ce a refuzat Owen rolul de James Bond, cand ai impresia uneori ca pentru asta s-a nascut…
Asadar, cei doi iau Pamantul la picior (sau la avion, cum vreti voi) si ii cauta pe Citeste mai departe »

Nota mea: 









Mommy! I’m running! I’m running really fast…you can’t catch me!
O mamica grijulie si iubitoare. Un tata inginer genist(cat de ironic!), care isi iubeste copilul insa isi ignora sotia. Un copilas simpatic. Un iepuras caruia nu ii place in masina de ametit. Un apartament aproape de centrul Londrei. Mancarea favorita: pui Kiev. Emisiunea TV favorita: Top Gear. Religia: clubul de fotbal Arsenal.
Nu exista familia perfecta, iar Incendiary nici nu intentioneaza sa ne prezinte utopii, doar drama unei familii, care, cu toate ca nu era perfecta, incerca sa se bucure de micile bucurii ale vietii. Avem pentru inceput un moment de respiro, o relatie mama-fiu care o sa ne bantuie pana la sfarsitul filmului prin flashback-uri, insa momentul in care o bomba explodeaza la meciul Arsenal, si tanara mama interpretata de Michelle Williams isi pierde sotul si fiul declanseaza un sir de evenimente care reusesc sa dramatizeze situatia la cote maxime. Ironia face ca sotul ei, a carui slujba presupune prevenirea unei explozii…sa moara tocmai intr-o explozie. Mai mult, sotia lui il insela cu un jurnalist, Jasper Black (Ewan McGregor) chiar in momentul exploziei. Si cel mai ironic, sfatul pe care consilierului terapeutic il da sotiei indurerate este de a adresa o scrisoare ipotetica lui Osama Bin Laden, scrisoare care Citeste mai departe »

Nota mea: 









Sunt momente in viata mea cand incep sa ma intreb daca hormonii din organismul meu au fost dozati correct. Cum ar fi, cand mai intreb ce capacitate are motorul unei masini si cati cai putere. Sau cand ma apuc de reinstalat windows-ul si setat router-ul. Sau cand ma uit la un film destinat noua, femeilor, si ma intreb ce creier de bibilica a putut crea asa ceva.
Este cazul « He’s Just not That Into You », film asteptat cu sufletul la gura si aclamat pe toate cararile pana cand…stupoare: l-am vazut. Si…Doamne, ce m-am plictisit. Pelicula se bazeaza pe best-sellerul cu acelasi nume, publicat de un colaborator + un scenarist(a) de la Sex and The City (serialul). Cartea, amuzanta pana peste poate dealtfel, arata principalele semne ale unui barbat pe care nu il prea intereseaza, de fapt si de drept, persoana ta, dar ii e “tarsha” sa iti dea cu flit calumea, o data pentru totdeauna, asa ca prefera sa te ignore si sa astepte sa te prinzi singura ca nu prea are Citeste mai departe »

- acest film este disponibil pe DVD la ProVideo.ro
- Fire & Ice: The Dragon Chronicles
Printesa Luisa este singurul copil al regelui Augustin si al reginei Remini din imbelsugatul regat Carpia, firea ei aventuroasa fiind tolerata de catre indulgentul sau tata in pofida ingrijorarii mamei si a privirilor incruntate si dispretuitoare ale sfetnicului Paxian Ru. O serie de atacuri venite din partea unui dragon de foc au cauzat atat de multe pagube si pierderi de vieti omenesti in tara incat regele Augustin a luat in calcul posibilitatea de a accepta oferta regelui vecin Quilok de a-i prelua sub autoritatea lui pe locuitorii din Carpia.
Intrucat unica alternativa este gasirea ultimului ucigas de dragoni, printesa Luisa fuge din castelul parintilor ei in cautarea acestuia si ii intalneste pe cavalerul ratacitor Gabriel si pe inventatorul Sangimel. Gabriel se dovedeste a fi chiar fiul raposatului ucigas de dragoni, iar planul lui de a salva regatul Carpia presupune dezlantuirea fortelor unui dragon Citeste mai departe »

Nota mea: 









Dintr-un masochism perfectat de-a lungul anilor, aleg sa sper ca, la nivelul la care a escaladat, cu greeeeu, cinema-ul romanesc, un scenariu decent se va traduce intr-un film decent. Oricat de paralel ar fi regizorul cu materia prima. Oricat de multe chixuri au tot iesit din studiourile Media Pro-ului. Asadar, setatandu-mi preconceptiile pe standby, chiulesc ieri de la munca ca sa prind, in toata gloria CinemaPro-ului, vizionarea pentru presa a filmului “Wcm“. Avusesem ocazia, in vremurile mele de analist la MPP, sa imi arunc ochii pe un draft din 2006 al scenariului – asadar, curiozitatea plus o vaga amintire a entuziasmului meu de atunci, imi impingeau ieri asteptarile din ce in ce mai sus, numai bine sa dea un vertij sanatos caderii.
Mda, “Wcm” mi-a cazut ca un pumn in stomac, dat si cu avant: regizorul si co-scenaristul Stere Gulea, dupa cei 11 ani de absenta pe care industria ii regreta parca din reflex (axiomatic si nejustificat), s-a zvarcolit ca un peste pe uscat sa redea in culori realiste o felie de viata cu care n-a putut sa empatizeze neam. Cine a ales-o pe Citeste mai departe »

Nota mea: 









“Nothing is impossible, what we all have done is impossible!”
Daniel Craig, Liev Schreiber, Jamie Bell si George MacKay sunt 4 frati evrei care reusesc sa ramana in viata dupa ce un raid nazist face curatenie generala intr-un sat din Bielorusia. Cei patru frati se refugiaza cu “putinul” pe care il mai au intr-o padure deasa, departe de ochii nazistilor care ii vaneaza ca pe niste caini.
Intotdeauna m-au impresionat povestile de razboi. In special cele care ale caror intamplari nu sunt plasate neaparat pe front, in mijlocul haosului. Daca ai ocazia si rabdarea de a urmari timp de 2 minute trailerul la Defiance, acest film te va cumpara instant. Defiance are toate materialele necesare pentru “construirea” unui vehicul Citeste mai departe »







