Musical

Apr 15

Notorious (2009)

 

Nota mea:

“Whatever you say, Big Poppa!”

Adica cum zici tu Biggie … fie … hai, treaca de la mine. Biograficul Notorious nu m-a incantat cu nimic, decat cu cateva batai muzicale pe care am ajuns sa le apreciez de-a lungul timpului. Una e sa apreciezi un film pentru ceea ce este si alta e sa stropesti spectatorii cu piese memeorabile ca sa trezesti din somnul cel de moarte, enzima melancoliei pierderii unuia dintre cei mai mari artisti ai generatiei noastre. Hai sa fim seriosi.

Daca nu intelegeti muzica, nu veti intelege acest film. Daca nu cunoasteti curentul sau istoria muzicii rap, dreptul vostru la replica este limitat de barierele cunostintelor si culturii muzicale.  Am ascultat, ascult si tot timpul voi asculta muzica neagra, repareala, sau muzica de nebuni cum mai zic varstnicii.

Poate ca in calitate de fan al muzicii Coastei de Vest, ar trebui sa sar la gusa acestui film, sa musc din ea si apoi sa o scuip undeva la ghena, si sa incep sa scandez in gura mare: “West Coast forever!”, “2Pac is the greatest” si “West Coast rulllzzz!”. Ceva ce voi evita, insa imi voi incorda atentia catre acest film care povesteste mult prea scurta si “retezata” viata a unui cantaret de muzica rap. Pentru unii Notorious B.I.G (intelegeti acum de ce B.U.G Mafia si-a ales numele trupei, desi contextul in care este utilizat, UNDERGROUND se scrie intr-un cuvant) nu inseamna

 

Mar 10

Soul Men (2008)

 

Nota mea:

“They say ‘motherfucker’ a lot, but they’re good guys!”

Soul Men nu este nici pe departe cea mai tare comedie a anului, acest “spin off” la Grumpy Old Men, daca imi permiteti sa-i spun asa, fiind cu siguranta inca un film care nu debordeaza de originalitate, dar are un umor si o energie care fac din el unul din cele mai revigorante filme din ultima vreme. Cine pretinde ca este pasionat sau asculta sau este cunoscator de muzica soul si r&b, nu ar trebui sa rateze acest film.

Multe dintre glumele din Soul Men sunt chiar obosite si repetate la nesfarsit, preluate din multe alte filme despre frati, buni prieteni si clasicele “road movies” cu baietasi cu care cu totii ne-am obisnuit. Nu pot judeca filmul pentru ca macar a incercat. Si chiar daca nu merita sa fie exonerat de la plutonul de executie, sa fim sinceri, este vizibil un film mediocru, tot nu pot sa o fac.

Motivul ? Bernie Mac, care recent a murit in urma unor complicatii survenite din cauza unei pneumonii. Tanar, chiar si pentru cei 50 si ceva de ani ai sai, a terminat de filmat Soul Men, iar la scurt timp a incetat din viata. Este ultimul sau film, care cu siguranta nu va fi ridicat niciodata pe nici 

 

Feb 09

Hounddog (2007)

 

Hounddog

Nota mea:

A curs atata cerneala dezaprobatoare la adresa rolului lui Dakota Fanning in filmul asta ca aveam asteptari mai mari decat o recalibrare a ingenuei din “The Secret Life of Bees“. Si acolo, ca si in “Hounddog“, copilandra s-a instituit regeste in nisa filmelor tip bildungsroman, unde figura parentala da chix, fortand fetita pe calea maturizarii premature. Dakota nu se strofoca prea tare ca sa convinga in pielea tabacita a unor copile sensibile, dar adaptate la duritatea vietii sub opinci de taranoi; nici nu duce lipsa de ajutoare bine-intentionate, de la cele ridicol de evidente in genul filmelor inspirationale (negrii cvasi-contemporani cu Martin Luther King Jr. care empatizeaza cu traiul ei din con de umbra), la cele simbolice (albine si, respectiv, serpi). Dar daca “TSLoB” se fasaie spre happy-end-ul inevitabil cu indolenta unui film de Hallmark, “Hounddog” captiveaza prin cateva ingrediente puternice.

Scriitoarea-regizoare Deborah Kampmeier puncteaza cu dexteritate ce are povestea mai de efect si, dupa editari in post-productie datorate nu in mica masura oprobriului criticii scandalizate, strecoara socantul sub perdeaua evocarii subtile. Scena violului la care micuta Lewellen

 

Jan 12

Repo! The Genetic Opera (2008)

 

Nota mea:

N-am crezut niciodata c-o sa spun asta, asa ca, iata, intr-o propozitie concisa ca smulgerea unui leucoplast: Anthony Stewart Head l-a surclasat pe Johnny Depp. Cu totii am vazut adaptarea muzicalului scris de Sodenheim, si cativa dintre noi, mai impresionabili, ne-am si terifiat, fata-n fata cu intunecatul barbier Sweeney Todd, in interpretarea lui Depp. Insa acolo unde Tim Burton nu a reusit sa scoata artificiul din ecuatie, Darren Lynn Bousman, regizorul unor sequel-uri “Saw”, loveste la tinta cu opera horror “Repo! The Genetic Opera“.

Comparatiile sunt greu de evitat, din moment ce sangele e varsat de Sweeney si Repo in cantitati industriale, soundtrack-ul e mai mult libret, atmosfera goth e-n toata paleta de culori, si de scenografie, ce sa mai vorbim – doar ambele au fost puse-n scena inainte de debutul pe ecran! Dar diferentele, mai zemoase

 

Dec 18

Ripple Effect (2007)

 

Romanul are o vorba: daca si cu parca se plimbau in barca. Philippe Caland a multiplicat-o cu plus infinit si s-a trezit, constient, in mijlocul unui hatis dilematic existential. Un pahar umplut pe jumatate este unul pe jumatate gol sau plin? Sau, ca sa filosofam metafizic, in spatele unei actiuni negative poate rasari o consecinta pozitiva? Pai sa vedem…..

Amer (Caland), ieri emigrant libanez, azi designer de succes in L.A. , are o afacere prospera cladita, printre altele, si pe instrainarea de familie, prieteni dar apar si alte nebuloase care se vor developa mai tarziu. Dupa 15 ani, avand cutitul la os, confesiunea izbavitoare: in urma unui accident provocat in tinerete, un om (Whitaker) ramane paralizat. E vremea tardivelor remuscari, a explicatiilor subiective si a iertarii. Care vine, stupefiant, cu zambetul pe buze, adancind criza eroului nostru: acel accident a impiedicat de fapt o crima.

Un film ambitios, nimic de zis. Mare pacat ca actorul Caland nu se ridica la inaltimea regizorului senarist (una si aceeasi persoana, boala grea se pare…). Omul e anacronic in orice

 

Oct 08

Mamma Mia! (2008)

 

Nota mea:

Filmul “Mamma Mia !“ este un tribut dedicat formatiei suedeze ABBA, un adevarat fenomen muzical in perioada anilor 1972-1982, bucurandu-se de aportul celor doi fosti componenti masculini ai grupului – Benny Andersson si Bjorn Ulvaeus, care au compus si au orchestrat melodiile interpretate personal de catre Meryl Streep, Pierce Brosnan, Stellan Skarsgard, Colin Firth sau Amanda Seyfried. Au trecut cateva luni de cand comentam pe acest blog musicalul

 

Jul 20

Step Up 2 the Streets (2008)

 

Nota mea:

Daca va place muzica rap sau hip-hop, freestyle, break-dance si tot ceea ce apartine de cultura strazilor de periferie, atunci cu siguranta va veti apleca cu mai multa tolerenta asupra filmului “Step Up 2 : The Streets”, un sequel destul de reusit al peliculei “Step Up” din anul 2006, regizat de catre Jon Chu si avandu-i in rolurile principale pe tinerii Briana Evigan si Robert Hoffman.

Pe scurt, o adolescenta rebela si nonconformista pe nume Andie West, ramasa orfana de la varsta de 16 ani dupa ce mama i-a decedat din cauza cancerului, este crescuta de catre Sarah, cea mai buna prietena a mamei sale, isi descopera talentul extraordinar de a dansa freestyle si este acceptata in gasca ermetic inchisa a dansatorilor de strada 4-1-0, de cinci ori consecutiv campioana la competitia intitulata “The Streets”, formata in exclusivitate din tineri de culoare pentru ca, de ce sa nu recunoastem cinstit

 

Jul 07

I’m Not There. (2007)

 

Nota mea:

Si cand scenaristul a pus titlul filmului, se pare ca vorbea serios. Va garantez ca Bob Dylan nu apare in acest film, cel putin nu ca personaj. Pana inainte sa vad filmul acesta, incadram filmele biografice intr-o dramatizare in care un actor sau o actrita care seamana relativ bine cu persoana centrala a filmului incearca sa prezinte in ordine cronologica viata personalitatii pe care o interpreteaza.

Am inceput sa ma uit la I’m Not There asteptandu-ma sa fie ca toate celelalte filme biografice pe care le-am vazut pana acum, dar pe masura ce ma uitam la film mi-am pus de o mie de ori intrebarea daca nu cumva realizatorii filmului au gresit cand au spus ca filmul se refera anumite

 

May 28

La vie en rose – La Mome (2007)

 

Nota mea :

Am stat ceva in cumpana daca sa scriu sau nu despre acest film. Ceea ce m-a convins a fost poate faptul ca am intalnit persoane care au auzit despre doua filme ce trateaza viata lui Edith Piaf, fara a stii ca este vorba de unul si acelasi fim aparut sub cel putin doua nume diferite. Daca in SUA vorbim despre “La Vie En Rose”, in Germania si Franta vorbim despre “La Mome” si cu totii ne referim la aceiasi productie.

“La Mome” este un film biografic, dupa cum am spus deja, se refera la una dintre cele mai mari legende ale Frantei si de ce nu ale Europei, si anume Edith Piaf. Este un film greu de urmarit pentru cei ce cauta “senzationalul” orice ar insemna asta dar, personal, as recomanda sa fie vizionat de toti cei care cred ca au o viata grea pentru ca mama i-a trimis la scoala sau la cumparaturi cand era concertul “George Michael“, sau nu stiu ce meci in direct.

Marturisesc ca am ascultat celebrele piese ale lui Edith Piaf fara sa am cea mai mica idee despre viata acesteia, in afara poate, de mici informatii de genul: bea foarte mult, nu avea cultura, etc. Ei bine, filmul m-a marcat puternic. Este greu de imaginat ca un copil de sex feminin

 

May 26

Enchanted – Magie in Manhattan (2007)

 

Nota mea :

Dacă doriţi să petreceţi o seară liniştită şi relaxantă în faţa televizorului, împreună cu soţia sau soţul şi neapărat împreună cu copiii, vă recomand să vizionaţi pelicula „Enchanted” („Magie în Manhattan”), o poveste fără prea mari pretenţii şi obligatoriu cu final fericit, aşa cum sunt toate poveştile cu excepţia basmului nostru romanesc “Tinereţe fără bătraneţe şi viaţă fără de moarte”.

În ceea ce mă priveşte, mărturisesc că nu am fost impresionată de această combinaţie hibridă între desen animat şi film artistic romantic cu elemente de musical, deşi se pare că acesta este genul în vogă şi cu succes la public şi deşi am recunoscut o mulţime de scene împrumutate din cele mai cunoscute basme ale copilăriei mele precum “Albă ca zăpada şi cei şapte pitici“, “Cenuşăreasa“, “Bamby” sau “Chip and Dale” (încă un motiv să afirm că aş fi preferat ca pelicula să fie originală şi să nu se asemene cu nimic altceva din ceea ce am vizionat anterior). Patrick Dempsey, interpretul