Romanesc

Pescuit sportiv (2009)

 

Debutul in lungmetraj al regizorului Adrian Sitaru este Pescuit sportiv, un film realizat cu un buget foarte mic, filmat simplu, cu camera in mana, fara nicio sclipire de imagine sau montaj, asadar un film simplu din punct de vedere tehnic, dar cu un scenariu care ascunde foarte multe detalii care il transforma intr-un foarte bun studiu al vietii de cuplu, fie el si unul format dintr-o femeie care isi inseala sotul si un profesor de matematica demisionar. O simpla zi petrecuta pe malul apei se va incheia cu redescoperirea sentimentelor pe care ei si le poarta, totul datorita sau din cauza unui accident in care este implicata o prostituata.

Filmul are o constructie simpla ca si actiune, nu va asteptati la ceva spectaculos sau la vreo poveste de dragoste foarte romantica, veti urmari doar o zi din vietile obisnuite ale trei oameni. Mihai (Adrian Titieni), profesor de matematica proaspat demisionat in urma unor diferente de opinie cu cei din conducerea scolii, si Mihaela (Ioana Flora), o femeie care isi inseala sotul cu Mihai, hotarasc sa mearga impreuna la un picnic pe malul raului, nimic deosebit.

Reconstituirea (1968)

 

Filmul lui Lucian Pintilie, Reconstituirea, este bazat pe nuvela cu acelasi nume scrisa de Horia Patrascu, opera care porneste de la un fapt real petrecut in anii ‘50 pe malul Timisului, in judetul Caransebes. Filmul a fost interzis de regimul comunist dupa ce a rulat putin timp prin cinematografe de periferie si s-a dovedit un succes, el fiind relansat de abia in 1990. Sub bagheta regizorala a lui Lucian Pintilie gasim o distributie formata din nume sonore ale scenei romanesti : George Mihaita, Vladimir Gaitan, Emil Botta, Ernest Maftei si George Constantin.

4 luni, 3 saptamani si 2 zile (2007)

 

Daca asa a zis Ramona… Pai, vorbeste cu Ramona, poate te rezolva ea.

S-au scurs rauri de cerneala pe tema filmului lui Cristian Mungiu, a Palme d’Or-ului, despre realismul cu care trateaza o perioada neagra a istoriei comuniste. In acest articol as vrea sa vorbesc mai mult despre spectatorul de film roman, despre modul in care trateaza acesta filmul romanesc si o frantura despre viitorul filmului in conditiile actuale.

Cand s-a raspandit vestea ca un film romanesc a castigat marele trofeu la Cannes, criticii au luat foc, au inceput cu laudele, televiziunile vorbeau despre asta, ziarele nu conteneau cu aprecieri la adresa lui Mungiu. Ce s-a intamplat in zilele urmatoare? Pe isohunt, cel mai cautat cuvant dupa “axxo” era “432″. Se vede treaba ca romanul s-a simtit atras de acest film in urma impactului mediatic pe care l-a avut castigarea premiului la Cannes.

Boogie (2008)

 

Cum ar fi sa iti intalnesti vechii prieteni si sa mai tragi o ultima bauta?

Subiectul ales de scenaristii lui „Boogie” este o mina de aur. Ce poate fi mai frumos decat sa il vezi pe un barbat ajuns la 30 de ani, cum isi aduce familia la mare de 1 mai si cum trece el prin criza varstei si intamplator se intalneste cu doi fosti colegi de liceu cu care sta la o bauta, condimentata cu injuraturi si filozofii de roman mediu? Acesta este genul de film pe care as vrea sa-l fac eu. Stiti cand mergeti la mare si vedeti familiile acelea de3-4 persoane stand la terasa, tristi? Niciunul nu vrea sa vorbeasca. Sotia este suparata ca boul a baut prea multe pahare de bere pe plaja, boul este beat-m..e, fiul este suparat, gandindu-se ca acum ar fi putut sta cu “baetii” in fata blocului, la agatat pipite, iar fiica cea mica este trista pentru ca tocmai a primit o palma de la ta’su’, dupa ce acesta n-a mai suportat sa ii rasune in cap propozitia imperativa “Ia-mi si mie pistol de facut baloane!”

Revenind, pot spune ca este un film minimalist, asa cum vedem ca se fac in ultima vreme la noi (”4,3,2″ , “A fost sau n-a fost” , “Moartea domnului Lazarescu”), si tocmai din aceasta cauza a fost preferat “Restul e tacere” in cursa pentru premiul Oscar. Filmul mai are un inconvenient: dialogul . Este un dialog pur romanesc, cu argou intraductibil. Este un film a carui vraja s-ar pierde prin traducere, lucru care in mod normal ii lasa sanse reduse de a prinde la public in afara. Cand a fost prezentat in premiera, la festivalul de la Cannes, numai jurnalistii romani s-au amuzat, in timp ce strainii nu au putut puncta decat stilistica a la Felinni. Eu l-as compara cu “American Graffitti” al lui George Lucas, pentru ca, in fond, acest personaj, Boogie, isi traieste ultima noapte de tinerete.