Fantasy
Apr 24
Nota mea: 
“I’m gonna kill you all kinds of dead.”
… sau cum spune Saddam Hussein in Hot Shots 2: “I’m going to kill you until you die from it”. The Spirit este un film foarte destept. Stie ce vrea si are in vizior un public target pe care il multumeste pe ici pe colo, dar insuficient.
Nu trebuie sa plecati urechile la toate rautatile aruncate in directia acestui film si nici sa aruncati cu noroi, doar pentru ca la scara mondiala, toata lumea considera filmul asta a fi “naspa”. Este si naspa, numai ca de data asta parerile ar fi trebuit sa fie impartite.
Daca ar fi sa cantarim putin elementele pro si contra din acest film, ne-am pune mainile in cap in incercarea de a depista ceva pozitiv, si mai mult ca probabil ca ne-ar lua ceva timp. Dar filmul arata foarte bine, numai ca nu este si un film bun. Are femei frumoase, dar nu asta nu indestuleaza cat sa ne fure privirea de la acest spectacol vizual imbibat in apa murdara din mlastina mortii Spiritului.
The Spirit este debutul regizoral al marelui Frank Miller. Dupa Sin City si 300, toata lumea avea mari asteptari de la acest Spirit. Numai ca singura problema este ca Miller nu este regizor, iar atestarea lui in calitate de co-regizor la Sin City a fost ceva pur promotional. Ochiul lui Frank Miller este antrenat pentru paginile desenate, nu pentru lentila camerei. Si tocmai de aceea Frank Miller nu are energia necesara pentru a tine pasul cu “rapid eye movement-ul” lui Robert Rodriguez.
Totusi, The Spirit demonstreaza ca Frank Miller a mesterit bine de tot acest film, numai ca tot procesul a avut loc in mintea lui. Filmarile au fost private de aceste planificari, care au avut ca sarcina principala, hiper stilizarea Citeste mai departe »
Mar 25
Nota mea:
“This must be what it feels like to give birth!”
Asta este replica autorului cartii Inkheart in film, atunci cand imaginatia sa transpusa in cuvintele care se intind pe paginile cartii, umbla prin fata lui. Imi amintesc ca prima oara cand am trait cu adevarat magia cartilor prin intermediul unui film, a fost la vizionarea pe caseta video a filmului “Poveste fara sfarsit – Neverending Story”, film care mi-a marcat copilaria. Sunt multe filme care te marcheaza cand ai doar 7-8 ani. Unele te incanta, te sperie, te fac sa razi, sa plangi, numai ca unele dintre ele raman si isi fac culcus in subconstientul tau, unde acceseaza anumite senzatii pe care la varsta aia le asimilezi cu ochii inchisi.
La ora actuala, moda este exact pe dos. Citesti cartea, e buna, auzi ca se ecranizeaza, vrei sa vezi filmul. La o varsta frageda nu sunt prea multe ocazii in care apuci sa te duci sa iti tragi parintii de maneca sa spui “adu-mi cartea x ca vreau sa o citesc”. Pe vremea mea, cand imi punea Dumnezeu mana in cap si faceam rost de un VHS, ma uitam la Citeste mai departe »
Mar 23
- acest film este disponibil pe DVD la ProVideo.ro
- Fire & Ice: The Dragon Chronicles
Printesa Luisa este singurul copil al regelui Augustin si al reginei Remini din imbelsugatul regat Carpia, firea ei aventuroasa fiind tolerata de catre indulgentul sau tata in pofida ingrijorarii mamei si a privirilor incruntate si dispretuitoare ale sfetnicului Paxian Ru. O serie de atacuri venite din partea unui dragon de foc au cauzat atat de multe pagube si pierderi de vieti omenesti in tara incat regele Augustin a luat in calcul posibilitatea de a accepta oferta regelui vecin Quilok de a-i prelua sub autoritatea lui pe locuitorii din Carpia.
Intrucat unica alternativa este gasirea ultimului ucigas de dragoni, printesa Luisa fuge din castelul parintilor ei in cautarea acestuia si ii intalneste pe cavalerul ratacitor Gabriel si pe inventatorul Sangimel. Gabriel se dovedeste a fi chiar fiul raposatului ucigas de dragoni, iar planul lui de a salva regatul Carpia presupune dezlantuirea fortelor unui dragon Citeste mai departe »
Mar 16
Nota mea:
“You people don’t understand. I’m not locked in here with you, you’re locked in here with me!”
Rabdarea mea a fost supusa unui mare test de incercare de aceasta data. Nu am rezistat ispitei, am cedat si (nu l-am vazut piratat) am plecat la Bucuresti sa vad Watchmen – un film pe care il asteptam de foarte mult timp. Entuziasmul meu s-a dezumflat incet incet pe toata durata filmului. Sfaturile celor care vazusera filmul erau menite sa ma ocroteasca si sa ma invete de “bine” sa ma inarmez cu multa cofeina si stapanire de sine: “e misto filmu, dar prea lung frate!” Am renuntat de mult sa mai plec urechea la comentarii, pareri ieftine si intamplatoare.
Nu ma pot declara un fanatic Watchmen, dar romanul l-am citit cap-coada si a reusit sa ma placheze la sol asa cum a facut cu majoritatea celor care l-au rasfoit. Undeva la granita dintre un simplu cititor si apostol Watchmen, ocup si eu un loc.
Watchmen este plasat intr-un univers bizaro-paralel in care Nixon a ajuns deja la al 5-lea amendament, supereroii costumati traiesc printe noi, Razboiul Rece incinge inca odata spiritele dintre cele doua forte armate americane si rusesti, iar populatia a atins colapsul decadentei. Visul American este unul murdar, infect si pervers. Doi dintre acesti supereroi au vazut adevarata fata a omenirii. Comediantul o ia ca o Citeste mai departe »
Mar 16
- acest film este disponibil pe DVD la ProVideo.ro – Calatorie spre centru Pamantului
Filmul este foarte comod, si nu te solicita foarte mult. Tocmai de aceea grabeste pasul la un ritm alert, dar tot comod, incat se poate urmari cu usurinta. Nu dureaza mult pana cand toata povestea se mobilizeaza in asa fel incat sa ajunga mai repede, in centrul povestii si in centrul pamantului. Si ajungi repede acolo, pentru ca altceva nu se prea intampla. Si oricat de banal ti se pare filmul, nu ai cum sa scapi de forta gravitationala a imaginilor care cad perpendicular pe retina ta. Singura cadere libera in banal la care chiar am ras, a fost gaura aia mare, in care cad protagonistii nostrii. Greutatea lui BrendanFraser in cadere libera este identica cu cea a nepotului lui, si a unei bastinase islandice, foarte subtirica in talie. Dar nici asta nu deranjeaza, pentru o astfel de plonjare, care pare ca nu se mai termina, iti da prilejul sa urmaresti un dialog pe reprize, cu cateva urlete de groaza introduse pe alaturi. Cad, urla, dialogheaza, mai cad ceva mai mult, mai urla putin, inca un dialog, si am ajuns in centru.
Odata ajunsi in lumea lui Jules Verne, portretizata via efecte computerizate 3D, constat ca am devenit pe loc un vernian (termen folosit pentru persoana care crede in opera fantastica a lui Jules Verne). Motivul este simplu. Calatoria asta este partial 3D, pentru ca imbina elementele “live-action” cu cele computerizate.
La un moment dat, constientizezi pronuntat ca aceasta calatorie este 3D. Daca tot si-au propus sa faca un film dupa cartea lui Jules Verne, atunci cerintele sunt mari. Journey to the Center of the Earth 3D reuseste sa multumeasca. In afara de faptul ca este un road movie, filmul incanta prin acel divertisment pre Indiana Jones and The Temple of Doom (o cursa pe un rollercoaster al mortii), pasari colibirii Citeste mai departe »
Feb 17
Nota mea:
I could say they lived happily ever after, but what’s the fun in that?
Trailerul acestui film mi-a atras atentia inca de acum cateva luni, drept pentru care l-am asteptat cu drag, sperand la inca un succes pe stilul Ratatouille. Dat fiind ca soarecii au fost un leit-motiv al desenelor animate cam de la Tom si Jerry incoace, nu ma asteptam in niciun caz la o dezamagire.
Dar iata ca nici macar cel mai simpatic soricel cu urechi cat farfuriile nu poate salva un film cu atatea minusuri. Desi de la bun inceput pelicula a fost creata dupa o poveste pentru copii (la baza sta cartea scriitoarei Kate DiCamillo intitulata The Tale of Despereaux: Being the Story of a Mouse, a Princess, Some Soup, and a Spool of Thread) ca fiind special pentru copii si notata in consecinta (pentru toata audienta mai exact), sunt scene, intorsaturi de situatie, idei si imagini total nepotrivite Citeste mai departe »
Feb 16
Nota mea:
“I’ll kill you. All of you!”
Underworld: Rise of the Lycans este un prequel, sau o continuare la o franciza care sper ca si-a pus punctul odata cu lansarea celui de-al treilea film. Adevarul este ca pe mine acest film ma intriga. Totul se petrece atat de repede, incat la scurt timp dupa inceperea filmului nu intelegi de fapt care este scopul sau destinatia acestui film.
Din pacate, traditionalul “shift-delete+ enter” nu poate fi utilizat in sala de cinema. Chiar si pentru un film ca asta, nu am nesimtirea necesara sa ma ridic sa plec. Sunt destule alte filme mult mai teribile care au beneficiat de atentia mea, asa cam-am decis sa ii acord o sansa. Din pacate, daca ajungi sa ramai pe toata durata filmului, vei fi victima plictiselii.
Povestea din Rise of the Lycans este rezultatul unei sedinte de brain-storming, in care scriitorii s-au asezat la masa si au inceput sa culeaga idei de peste tot pentru povestea unei romante imposibile. Ah da, care Citeste mai departe »
Jan 28
Nota mea:
“I’m lightning quick, I have razor-sharp reflexes. Wha! And I’m a master of stealth.”
Intr-un habitat populat de aventuri sustrase din lumea lui Jerry Bruckheimer si Michael Bay, traia odata un caine. Lumea asta nu este decat o minciuna, un circ care se intampla sa fie televizat. Bolt este starul unui serial tv, care de mic catel a fost crescut sa creada ca este un Superman canin, iar a lui Lois Lane, nu este decat proprietarul lui, o fetita mica care tot timpul intra in belele.
Debutul filmului are o scena lunga in care putem observa cam ce inseamna sa fii un super caine. Bolt are viteza incredibila, super putere, un super latrat care face pamantul sa tremure si trage cu laser din ochi. El a fost modificat genetic de catre tatal lui Penny care este rapit tot timpul, iar saramana fata este lasata de izbeliste. Dar Bolt este acolo sa o protejeze. Numai 14 ore pe zi, pana cand filmarile Citeste mai departe »
Jan 23
Nota mea: 
Bedtime Stories este o productie Disney, magnatul American producator de blockbustere in serie, iar noul film nu se lasa cu nimic mai prejos. Cu Adam Sandler, Keri Russel ( care a ramas cunoscuta pentru rolul din “Felicity”) si Courteney Cox, povestea magica a unui hotel unde se intampla lucruri minunate.
Hotelul, initial un mic motel cu nume insorit, unde locuiau fericiti un barbat si cei doi copii ai sai, pana ce lipsa talentului la afaceri a tatalui va duce hotelul la faliment. Moment in care acesta va fi cumparat de un magnat al industriei hoteliere si transformat intr-un hotel imens.
Povestea este continuata peste cativa ani cand fata, Courteney Cox, este mama Citeste mai departe »
Jan 12
Nota mea:
N-am crezut niciodata c-o sa spun asta, asa ca, iata, intr-o propozitie concisa ca smulgerea unui leucoplast: Anthony Stewart Head l-a surclasat pe Johnny Depp. Cu totii am vazut adaptarea muzicalului scris de Sodenheim, si cativa dintre noi, mai impresionabili, ne-am si terifiat, fata-n fata cu intunecatul barbier Sweeney Todd, in interpretarea lui Depp. Insa acolo unde Tim Burton nu a reusit sa scoata artificiul din ecuatie, Darren Lynn Bousman, regizorul unor sequel-uri “Saw”, loveste la tinta cu opera horror “Repo! The Genetic Opera“.
Comparatiile sunt greu de evitat, din moment ce sangele e varsat de Sweeney si Repo in cantitati industriale, soundtrack-ul e mai mult libret, atmosfera goth e-n toata paleta de culori, si de scenografie, ce sa mai vorbim – doar ambele au fost puse-n scena inainte de debutul pe ecran! Dar diferentele, mai zemoase Citeste mai departe »
Razboi
Mar 18
Nota mea:
“Nothing is impossible, what we all have done is impossible!”
Daniel Craig, Liev Schreiber, Jamie Bell si George MacKay sunt 4 frati evrei care reusesc sa ramana in viata dupa ce un raid nazist face curatenie generala intr-un sat din Bielorusia. Cei patru frati se refugiaza cu “putinul” pe care il mai au intr-o padure deasa, departe de ochii nazistilor care ii vaneaza ca pe niste caini.
Intotdeauna m-au impresionat povestile de razboi. In special cele care ale caror intamplari nu sunt plasate neaparat pe front, in mijlocul haosului. Daca ai ocazia si rabdarea de a urmari timp de 2 minute trailerul la Defiance, acest film te va cumpara instant. Defiance are toate materialele necesare pentru “construirea” unui vehicul Citeste mai departe »
Feb 12
Nota mea:
“We have to show the world that not all of us are like him. Otherwise, this will always be Hitler’s Germany.”
Dupa seria de filme mai putin reusite pe care le-am tot criticat, am vazut in sfarsit aseara un film bun. Un film cu intriga, actiune, personaje interpretate impecabil, un film fidel adevarului istoric care aduce in lumina fata ascunsa, innabusita a Germaniei naziste. Ii vedem in sfarsit pe aceia care s-au opus, care au realizat ca Fuhrer-ul nu era altceva decat un om bolnav cu ambitii devastatoare, care si-au dorit sa lupte pentru Germania, nu pentru Hitler.
Pana la acest moment erau multi (si aici ma includ si pe mine) care nu stiau ca nu mai putin de 15 atentate la viata lui Hitler au fost impiedicate. Ultimul, Operatiunea Valkyrie a fost poate cel mai aproape de reusita si numai un noroc chior l-a salvat pe dictator. Desigur, nu putem sa nu ne gandim ca, daca ar fi avut succes, istoria si harta lumii ar fi aratat altfel astazi. Pentru cei care se plang ca le-am stricat finalul, are you kidding me?!
E interesant de remarcat ca oamenii merg si la filme carora le cunosc prea bine sfarsitul. Titanic, King Kong, Troia, au marcat semnificativ la box office si asta pentru ca nimeni nu se ducea sa vada Citeste mai departe »
Feb 03
Nota mea:
“Yes, Mrs. Boss. No, Mrs. Boss”, astfel i se adreseaza locuitorii de la Drovers Run lui Nicole Kidman in filmul regizat de Baz Luhrmann. Australia este un film despre o femeie care nu acepta lucrurile asa cum sunt,”Just because it is, doesn’t mean it should be.” Sub imperiul acestei fraze, aristocrata Lady Sarah Ashley paraseste Anglia in cautarea sotului sau pe care il suspecta de infidelitate. Si ajunge tocmai in insorita Australie unde descopera ca regulile societatii pe care le cunostea prea bine nu se aplica.
Inca din primele momente cunoaste o persoana care nu se potriveste nici etichetei inaltei societati englezesti a momentului, nici regulilor locale, un Hugh Jackman (un Australian nativ un accent ce face urmarirea filmului fara subtitrare o adevarata incercare). Iar Hugh Jackman nu este de data aceasta stilatul sofisticat pe care il vedem in alte roluri ale sale. Baz Luhrmann ni-l prezinta intr-o ipostaza noua, un om al pamantului ce imblanzeste animale si nu numai. Va reusi el sa o imblanzeasca Citeste mai departe »
Nov 09
Nota mea:
Exista filme pe care le vizionezi o singura data, te chinui din rasputeri sa rezisti pana la final fara sa izbucnesti intr-o veritabila criza de nervi si le arunci direct la cosul de gunoi al istoriei. Si exista filme care iti ating atat de puternic coarda sensibila a sufletului incat iti raman pentru totdeauna intiparite pe retina si le-ai revedea oricand cu placere, fara sa te plictisesti. Intre aceste doua categorii pot fi identificate o infinitate de filme mediocre, care nu iti provoaca nici un soi de reactie si te lasa perfect indiferent. Mult mai dificil de incadrat sunt insa acele productii care nu iti comunica mare lucru la prima vedere, dar carora le descoperi intelesuri ascunse de fiecare data cand le revezi, motiv pentru care ajungi sa le apreciezi anumite calitati care iti scapasera la o trecere rapida in revista, dar care te izbesc acum drept in moalele capului ca o tardiva iluminare.
Cam aceasta este senzatia pe care mi-a generat-o pelicula britanica “The Edge of Love” a regizorului John Maybury, o biografie a poetului de origine galeza Dylan Thomas, care a beneficiat de prezenta in distributie a unor nume consacrate ale industriei cinematografice contemporane precum Citeste mai departe »
Jun 02
Nota mea :
„Lions for lambs” este cel mai potrivit exemplu de film care nu impresionează prin nimic şi nu reuşeşte să depăşească condiţia mediocrităţii deşi are la bază o idee cu potenţial (protestul împotriva războaielor nelegitime purtate de către politicienii americani în Vietnam, Irak şi Afghanistan), se bucură de aportul unor actori extraordinari precum Meryl Streep, Tom Cruise sau Robert Redford, capabili în orice moment să improvizeze, să nu se lase îngrădiţi între limitele impuse de un scenariu modest şi să transforme o peliculă de slabă calitate în una de mare valoare şi este regizată de acelaşi Robert Redford, despre care eu personal am avut, am şi voi avea întotdeauna o părere excelentă.
Partea interesantă este reprezentată de faptul că acţiunea filmului se petrece într-o singură oră şi de faptul că există trei planuri diferite care se suprapun: o convorbire greoaie, filozofică, dificil de urmărit şi pe alocuri plictisitoare pe teme de politică externă între senatorul Jasper Irving (interpretat de un Tom Cruise care nu excelează într-un rol de congressman) şi reportera TV cu experienţă Janine Roth (în rolul căreia Meryl Streep ar fi făcut probabil o treabă foarte bună dacă ar fi avut la dispoziţie mai mult spaţiu de desfăşurare ca să îşi poată creiona în culori mai convingătoare personajul), o altă discuţie – de data acesta mai relaxată şi mai haioasă, dar plină de substrat – între profesorul Citeste mai departe »
Dragoste
Apr 24
Nota mea:
I’m gonna dance your socks off!
Am tot ezitat sa vad acest film pentru ca titlul nu ma atragea si pace. Nici macar nu ma obosisem sa caut ceva despre el, iar in Romania nu parea ca se va lansa vreodata. Curiozitatea insa m-a facut sa dau un mic search si, cand am vazut ca este vorba de Emma Thompson si Dustin Hoffman, mi-am schimbat atitudinea total.
Nu am gresit deloc. O comedie romantica mai « altfel », un umor simplu si mai greu poate de detectat, doua personaje atipice intr-o poveste de dragoste cat se poate de tipica. Harvey Shine este un american venit la Londra pentru a asista la nunta fiicei sale. Job-ul sau se apropie cu greu de visul sau din copilarie (compozitor de jingle-uri TV versus pianist de jazz) si reuseste sa-i manance nervii cu telefoanele insistente. Ajuns in Anglia, descopera ca toti cei care urmau sa participe la nunta erau cazati intr-o vila inchiriata de mama fiicei sale, mai putin el, cazat la un hotel din apropiere. Desi nu se lasa descurajat de asta, si nici de faptul ca nu poate desprinde antifurtul de pe costumul cel nou, isi pierde increderea si optimismul cand afla ca fiica sa a ales ca tatal sau vitreg sa o conduca la altar in locul lui.
Colac peste pupaza, cateva ore mai tarziu afla ca a fost concediat si pierde avionul spre NY. Cu toate acestea, in restaurantul aeroportului Heathrow o intalneste pe Kate, operator de chestionare Citeste mai departe »
Apr 07
Nota mea:
Mommy! I’m running! I’m running really fast…you can’t catch me!
O mamica grijulie si iubitoare. Un tata inginer genist(cat de ironic!), care isi iubeste copilul insa isi ignora sotia. Un copilas simpatic. Un iepuras caruia nu ii place in masina de ametit. Un apartament aproape de centrul Londrei. Mancarea favorita: pui Kiev. Emisiunea TV favorita: Top Gear. Religia: clubul de fotbal Arsenal.
Nu exista familia perfecta, iar Incendiary nici nu intentioneaza sa ne prezinte utopii, doar drama unei familii, care, cu toate ca nu era perfecta, incerca sa se bucure de micile bucurii ale vietii. Avem pentru inceput un moment de respiro, o relatie mama-fiu care o sa ne bantuie pana la sfarsitul filmului prin flashback-uri, insa momentul in care o bomba explodeaza la meciul Arsenal, si tanara mama interpretata de Michelle Williams isi pierde sotul si fiul declanseaza un sir de evenimente care reusesc sa dramatizeze situatia la cote maxime. Ironia face ca sotul ei, a carui slujba presupune prevenirea unei explozii…sa moara tocmai intr-o explozie. Mai mult, sotia lui il insela cu un jurnalist, Jasper Black (Ewan McGregor) chiar in momentul exploziei. Si cel mai ironic, sfatul pe care consilierului terapeutic il da sotiei indurerate este de a adresa o scrisoare ipotetica lui Osama Bin Laden, scrisoare care Citeste mai departe »
Apr 01
Nota mea:
Sunt momente in viata mea cand incep sa ma intreb daca hormonii din organismul meu au fost dozati correct. Cum ar fi, cand mai intreb ce capacitate are motorul unei masini si cati cai putere. Sau cand ma apuc de reinstalat windows-ul si setat router-ul. Sau cand ma uit la un film destinat noua, femeilor, si ma intreb ce creier de bibilica a putut crea asa ceva.
Este cazul « He’s Just not That Into You », film asteptat cu sufletul la gura si aclamat pe toate cararile pana cand…stupoare: l-am vazut. Si…Doamne, ce m-am plictisit. Pelicula se bazeaza pe best-sellerul cu acelasi nume, publicat de un colaborator + un scenarist(a) de la Sex and The City (serialul). Cartea, amuzanta pana peste poate dealtfel, arata principalele semne ale unui barbat pe care nu il prea intereseaza, de fapt si de drept, persoana ta, dar ii e “tarsha” sa iti dea cu flit calumea, o data pentru totdeauna, asa ca prefera sa te ignore si sa astepte sa te prinzi singura ca nu prea are Citeste mai departe »
Mar 29
Nota mea:
I shop, therefore I am!
Pentru ca nu am mai putut cu horror-urile si cu thrillerele din ultima vreme, m-am aruncat cu disperare si nesat asupra primului film de ne-groaza. Intamplarea a facut sa fie tocmai Confessions of Shopaholic, o experienta nu tocmai minunata, insa binevenita intru schimbarea de peisaj de care aveam atata nevoie. Pe principiul “daca tot e sa fie prost, macar sa fie linistitor, nu surescitant, ca si asa nu mai pot de la cafeaua aia”. Femeile care se dau feministe dar care nu prea pricep ele bine fenomenul ar juisa la vizionarea filmului, intrucat reprezinta chintesenta credintelor, trebuintelor si convingerilor de viata ale damelor in cauza: shoppingul! Traiesc ca sa cumpar, cumpar, deci exist… oricum a-i lua-o, pana la final tot dependenta e. Eu i-as zice cumparatorita acuta compulsiva, dar nu suna bine pentru ca e in romana, deci va trebui sa ne multumim cu deja incetatenitul si tocitul shopaholism.
Ca sa aprofundam problema si sa nu vociferam teoretic pe uscat, sa trecem la subiectul filmului, dezvoltat pe o constructie clasica: el se indragosteste de ea, ea ii ascunde ceva, el se supara, ea ii marturiseste tot, ei se impaca, ura si la gara. Scheletul tocmai mentionat este impanat cu niste detalii care vor da pe spate probabil numai niste adolescente, intrucat filmul este realizat amatoriceste si invoca niste filozofii subtirele si ieftine. O fetisoara fara prea multi bani dar cam mana larga nu se poate abtine de la a-si cumpara te miri ce de imbracat sau de incaltat, astfel ca in loc de umbra ajunge sa aiba recuperatori pe urmele ei. Asta nu o impiedica sa-si cumpere o esarfa verde de senzatie pentru interviul de angajare la care urma sa mearga. De aici incolo, numai de bine, dar nu si Citeste mai departe »
Mar 19
Nota mea:
You’re English: fake it!
In sfarsit, o comedie buna! Cam asta a fost concluzia dupa vizionarea filmului Easy Virtue, avandu-i in rol principal pe Jessica Biel, Colin Firth si Kristin Scott Thomas. M-am bucurat asa mult ca am ras si eu pe indelete si nu fortat la cinema, ca m-am repezit imediat sa scriu despre asta.
Actiunea este plasata in anii 20, dupa Primul Razboi Mondial (sau Marele Razboi), cand un tanar englez de “vita nobila”, John Whittaker, se intorce acasa insurat cu o americanca superba, dar total “necorespunzatoare” asteptarilor familiei sale. Interpretata fara gres de Jessica Biel (care imi pare ca promite din ce in ce mai mult), Larita Whittaker este frumoasa, desteapta, amuzanta, plina de farmec si cu neobisnuita meserie de “sofer de curse”. Veronica Whittaker, proaspata soacra, are un “cui” impotriva americanilor, cu atat mai mult cu cat acestia sunt de sex feminin, vopsiti Citeste mai departe »
Mar 16
Nota mea:
Dupa cura intensa de filme despre, cu, pentru, in relatie cu, etc. Al Doilea Razboi Mondial, am decis sa iau o pauza la o comedie romantica, usoara, etc. etc. Ce-am gasit mai la indemana a fost “New In Town“, cu Renee Zellweger si Harry Connick Jr.
Sincer, oricat de romanticoasa as fi eu de felul meu, nu am putut sa nu observ tona de clisee din film, aflate la tot pasul parca numai pentru a-ti aminti ca te uiti, totusi, la o comedie romantica, nu la un film incredibil de plictisitor.
Povestea? O femeie de afaceri de success din Miami, foarte atasata de stilul ei de viata “pe picior mare”, ajunge in mijlocul Minessota-ului (e fortat, stiu) pentru a supraveghea si coordona restructurarea unei fabrici din zona. In ciuda localnicilor nu foarte primitori, a climei inghetate si a zapezii inalte pana la genunchi, se indragosteste, bineinteles, de zona dar si de un Fat Frumos de pe acolo, ajungand sa fie acceptata si iubita (de comunitate si de Fat Frumos, desigur).
Parca parca am mai auzit asta undeva…o data, sau de doua ori…sau de Citeste mai departe »
Mar 04
Nota mea:
Recunosc ca mi-a luat ceva timp pana sa pot vedea acest film pana la capat, in primul rand din cauza unui mod de filmare absolute dezastruos in opinia mea (si a celor care erau alaturi de mine cand l-am urmarit) care iti dadea dureri de cap dupa maxim 45 de minute de vizionare. Asa ca aveam nevoie de pauze. Pe langa asta, filmul are aproape 2 ore, iar actiunea in sine nu mai mult de cateva zile, deci, inevitabil, apar momente de plictiseala. Probabil dorind un dramatism exagerat as spune eu, s-a folosit exclusiv in filmare ideea de «camera de mana» care se bataie incontinuu pana simti ca ametesti de tot. In plus, scenele sunt majoritatea lungi si in prim plan ceea ce oboseste sau chiar enerveaza spectatorul. Noroc ca eram acasa si am putut pune pauza de cate ori am simtit ca se invarte camera cu mine, pentru ca prieteni care l-au vazut la cinema mi-au povestit ca unele persoane din sala au iesit sa « isi aseze creierii la loc ».
In fine, am pus raul in fata, v-am spus ce nu mi-a placut, acum sa trec la aspecte pozitive. Jocul actorilor, pe primul Citeste mai departe »
Feb 27
Nota mea:
Pana sa vad “The Reader” traisem cu impresia frustranta ca genele de englezoaica o tin pe Kate Winslet in frau si-o impiedica sa transpara altfel pe ecran decat ca femeie manata de forta interioara si/sau creier. Iata de ce, cred eu, Academia a considerat, pe buna dreptate, ca rolul Hanna Schmitz e mai cu mot de Oscar decat ce-a facut Kate in “Revolutionary Road“: puterea intrinseca de Femeie, atat de proprie actritei, e stantata adanc in “RR”, unde Kate verbalizeaza nervos, dar elocvent, tot ce Julianne Moore si January Jones indura tacit in suburbia americana conformista din “The Hours” si, respectiv, “Mad Men”. Ca Hanna, in schimb, Kate isi sparge tiparul si se infunda intr-o alta tipologie feminina, una daca nu mai putin puternica – i-ar fi fost total peste mana – cu siguranta mai putin cerebrala.
Dar asta nu inseamna ca persoana creata de Kate in “The Reader” merita reducerea la profilul simplist al unei nescolite cu inteligenta nativa. Cand ne cad pentru prima oara ochii pe ea, Hanna pare plamadita dintr-o bucata, animata intr-un valvoi de-activitate de sangele germanic din vene. Kate ii imprima in miscari o siguranta neafectata, din topor, si o indulceste doar marginal cand intra in scena idila verana cu adolescentul Michael. Pe mare parte din traseul filmului, si anume pe parcursul initierii lui erotice dirijate de mai experimentata Hanna, ea tine cu dintii la un aer feroce, de tigroaica aproape. Fara a fi neaparat maternala fata de baiat, o simtim stapana, pe situatie, pe sine, poate cu prea-dinadinsul nevoii de a compensa o lipsa – analfabetismul, handicapul Citeste mai departe »
Jan 30
Nota mea:
“You want to play house you got to have a job. You want to play nice house, very sweet house, you got to have a job you don’t like.”
Revolutionary Road marcheaza reuniunea Kate Winslet – Leonardo DiCaprio, care ridica filmul pe culmile inalte ale prestatiilor memorabile. In cazul de fata, doi actori care sunt facuti sa joace un cuplu indragostit. Chiar daca DiCaprio declara la un moment dat ca a regretat “jocul” sau din Titanic, pentru ca dupa nimeni nu il mai lua in serios ca actor, fiind catalogat doar “pretty face Leo”, iata totusi ca multi ani mai tarziu nu a refuzat sa imparta platoul de filmare cu Kate Winslet.
Platoul de filmare seamana foarte bine cu cel din Desperate Housewives intalneste Little Children. De fapt Kate Winslet este luata de mana de sotul ei, regizorul ei, Sam Mendes si tarata cu forta inapoi in timp, in anii ‘50 in suburbia Americana “imaculata”. Dar de fapt ceea ce se afla sub aceasta patura din crema suburbiei in care locuiesc cei doi, este o viata nedorita, mangaiata zilnic de Citeste mai departe »
Jan 16
Nota mea:
Bride wars sau Bride horrors ? Ok, sunt femeie ceea ce ar insemna ca acest film are toate componentele vitale pentru o comedie romantica.
Tema romantica, nunta mult visata si planificata in cele mai mici detalii inca de cand puteai sa aticulezi corect primul cuvant, doua actrite de top in film, Anne Hathaway si Kate Hudson. Ambele actrite au bifat de-a lungul carierei lor cinematografice comedii romantice dupa comedii romantice si iarasi comedii romantice.
Astfel, Bride Wars porneste de la premise bune. Este povestea a doua bune prietene care au visat inca de mici la cel mai fericit moment al vietii lor. Nunta. Acel moment reprezenta o implinire a vietii lor. Amandoua cu acelasi ideal, nunta perfecta va avea loc la hotelul Plaza, intr-o rochie fabuloasa. Actiunea filmului insa nu incepe propriu-zis cu aceste mici amanunte ci abia mai tarziu cand cele Citeste mai departe »
Thriller
Apr 24
Nota mea:
“I’m gonna kill you all kinds of dead.”
… sau cum spune Saddam Hussein in Hot Shots 2: “I’m going to kill you until you die from it”. The Spirit este un film foarte destept. Stie ce vrea si are in vizior un public target pe care il multumeste pe ici pe colo, dar insuficient.
Nu trebuie sa plecati urechile la toate rautatile aruncate in directia acestui film si nici sa aruncati cu noroi, doar pentru ca la scara mondiala, toata lumea considera filmul asta a fi “naspa”. Este si naspa, numai ca de data asta parerile ar fi trebuit sa fie impartite.
Daca ar fi sa cantarim putin elementele pro si contra din acest film, ne-am pune mainile in cap in incercarea de a depista ceva pozitiv, si mai mult ca probabil ca ne-ar lua ceva timp. Dar filmul arata foarte bine, numai ca nu este si un film bun. Are femei frumoase, dar nu asta nu indestuleaza cat sa ne fure privirea de la acest spectacol vizual imbibat in apa murdara din mlastina mortii Spiritului.
The Spirit este debutul regizoral al marelui Frank Miller. Dupa Sin City si 300, toata lumea avea mari asteptari de la acest Spirit. Numai ca singura problema este ca Miller nu este regizor, iar atestarea lui in calitate de co-regizor la Sin City a fost ceva pur promotional. Ochiul lui Frank Miller este antrenat pentru paginile desenate, nu pentru lentila camerei. Si tocmai de aceea Frank Miller nu are energia necesara pentru a tine pasul cu “rapid eye movement-ul” lui Robert Rodriguez.
Totusi, The Spirit demonstreaza ca Frank Miller a mesterit bine de tot acest film, numai ca tot procesul a avut loc in mintea lui. Filmarile au fost private de aceste planificari, care au avut ca sarcina principala, hiper stilizarea Citeste mai departe »
Apr 09
Nota mea:
What do you want?
I want some fucking justice.
Un film…nici prea bun, nici prea rau, cu asteptari cam mari din partea publicului si ceva dezamagiri de partea sa. Timp de 3 saptamani mi-am tot facut rezervari la filmul asta si de fiecare data ceva m-a impiedicat sa ajung. Poate era un semn pe care ma incapatanam sa-l ignor. Asa ca, pana la urma, am vazut filmul.
Nu prea stiu insa ce impresie mi-a lasat, dat fiind ca n-a fost suficient de bun incat sa-mi tina treaz interesul (si nici pe mine, daca e sa fim sinceri) dar nici suficient de prost incat sa-i fac o recenzie ucigatoare.
Clive Owen – Louis Salinger – (unul din elementele cu plus din film) este in rolul unui agent Interpol, hotarat sa demaste afacerile murdare din cadrul unei banci, IBBC (International Bank of Business and Credit) care se ocupa, printer altele, cu spalare de bani si “shopping” de arme nucleare. Ca doar a crescut dobanda BNR, de unde sa mai scoata si ei un ban cinstit?! Eleanor Whitman, o avocata de succes din Manhattan, ii este alaturi si, desi initial e reticenta la demascarea si prinderea « raufacatorilor » pe cont propriu, realizeaza ca sistemul de justitie este prea corupt si murdar ca sa ajunga vreodata la capatul acestor povesti. Ca o paranteza, ma tot intreb de ce a refuzat Owen rolul de James Bond, cand ai impresia uneori ca pentru asta s-a nascut…
Asadar, cei doi iau Pamantul la picior (sau la avion, cum vreti voi) si ii cauta pe Citeste mai departe »
Apr 07
Nota mea:
Mommy! I’m running! I’m running really fast…you can’t catch me!
O mamica grijulie si iubitoare. Un tata inginer genist(cat de ironic!), care isi iubeste copilul insa isi ignora sotia. Un copilas simpatic. Un iepuras caruia nu ii place in masina de ametit. Un apartament aproape de centrul Londrei. Mancarea favorita: pui Kiev. Emisiunea TV favorita: Top Gear. Religia: clubul de fotbal Arsenal.
Nu exista familia perfecta, iar Incendiary nici nu intentioneaza sa ne prezinte utopii, doar drama unei familii, care, cu toate ca nu era perfecta, incerca sa se bucure de micile bucurii ale vietii. Avem pentru inceput un moment de respiro, o relatie mama-fiu care o sa ne bantuie pana la sfarsitul filmului prin flashback-uri, insa momentul in care o bomba explodeaza la meciul Arsenal, si tanara mama interpretata de Michelle Williams isi pierde sotul si fiul declanseaza un sir de evenimente care reusesc sa dramatizeze situatia la cote maxime. Ironia face ca sotul ei, a carui slujba presupune prevenirea unei explozii…sa moara tocmai intr-o explozie. Mai mult, sotia lui il insela cu un jurnalist, Jasper Black (Ewan McGregor) chiar in momentul exploziei. Si cel mai ironic, sfatul pe care consilierului terapeutic il da sotiei indurerate este de a adresa o scrisoare ipotetica lui Osama Bin Laden, scrisoare care Citeste mai departe »
Apr 04
Nota mea:
Exit Speed este unul dintre acele filme despre care am mai vorbit. E un clasic. E ca pitipoanca intre fete, bifand cu sfintenie toate marcile distinctive si caracteristicile sine qua non. Face parte din categoria filmelor care nu pot daca nu folosesc arhicunoscutul “Let’s get outta here”.
Mi-a fost dat sa vad una dintre cele mai jenante urmariri, cu niste slinosi cu fata de pirati pe motociclete fugind fara motiv dupa autobuzul cu personajele noastre. Remarcabil este faptul ca slinosii erau un fel de kamikaze, pentru ca mergeau pe contrasens iar daca autobuzul binevoia sa-i evite, bine, iar daca nu, cadeau ca popicele dar cel putin unul nu murea, in asa fel incat sa poata impusca cu ultima suflare in gat pe cine nimereste.
In prim plan se afla Meredith (desi nici nu prea conteaza numele, i-am denumit eu altfel), soldat dezertor cautat de politia militara pentru a fi condamnata. Tanara, plina de virtuti, curajoasa, frumoasa. Se intampla ca si ea sa fie in autobuzul ghinionist, alaturi de cativa pasageri blazati. In disperare de cauza Citeste mai departe »
Mar 19
Nota mea:
“Please don’t make me do anything to myself …”
… este o rugaminte pe care as fi avut-o si eu, numai ca nu am ascultat si mi-am flagelat ochii si urechile pana mi-a dat sangele. Atentie moderata la acest film si o sa incepi sa sangerezi prin urechi, nas, ochi si alte locuri pe care nu le-ai crezut capabile sa permita scurgeri pana in momentul de fata. Sa nu va “impingeti” sa vizionati Push. N-ati pierdut nimic. Prostia acestui film afecteaza grav de tot capacitatea omului de a mai functiona normal dupa vizionarea lui.
Cum spuneam ? Ah, da … Push este pentru a treia saptamana consecutiva la cinema si spre surprinderea mea (placuta inainte de film), lumea chiar se “impingea” si aglomera sa intre in sala sa vada filmul. Dar nimeni nu stia ce ii asteapta. De altfel, si eu ma numaram printre acei nevinovati care urmau sa ramana cicatrizati pe viata dupa aceasta experienta Citeste mai departe »
Mar 17
- acest film este disponibil pe DVD la ProVideo.ro -Teroare in Paris
Violenta gratuita, declansata de orice motivatie puerila este tot timpul binevenita. S-a demonstrat ca si mai marii actori de la Hollywood pot sa o faca, atunci de ce nu s-ar putea si in Franta ? Trucul este sa ai un rezultat pe masura. Si rezultatul este un amestec de Luc Besson si Pierre Morel (Banlieue 13) care isi infig cateva picioare sanatoase in pachetul testicular al cinematografiei violente. Taken arata ca reteta functioneaza. Se ia thrillerul clasic de rapire a cuiva drag, desenezi niste figuri geometrice cu pumni ai furiei a la Jet Li sau Jackie Chan, si ii arunci intr-un Paris decadent, murdar si periculos. Este cel mai usor sa distragi atentia cu bataie. Si de ce nu ? Povestea isi pierde de intensitate si tot ce ramane este o electrocutare din care incerci sa intelegi ce tocmai ai vazut.
Pe scurt am sa incerc sa va explic de ce Taken nu trebuie ratat. In momentul in care personajul principal arunca o replica precum „I’ll tear down the Eiffel Tower if I have to!”, incepi sa iti pui intrebari. Ce-i cu personajul asta ? Intamplarea face ca dansul cu pricina este un tata foarte, chiar prea protector. Nu numai ca e innebunit dupa fiica lui, dar in trecut din cauza job-ului de la guvern (un simplu fost spion CIA), si-a ignorat fiica si acum incearca sa-i recastige dragostea si timpul pierdut alaturi de ea. Face el ce nu-i place si ii da voie fiicei lui sa plece la Paris (cica… de fapt fata avea planuri sa se Citeste mai departe »
Mar 16
Nota mea:
“You people don’t understand. I’m not locked in here with you, you’re locked in here with me!”
Rabdarea mea a fost supusa unui mare test de incercare de aceasta data. Nu am rezistat ispitei, am cedat si (nu l-am vazut piratat) am plecat la Bucuresti sa vad Watchmen – un film pe care il asteptam de foarte mult timp. Entuziasmul meu s-a dezumflat incet incet pe toata durata filmului. Sfaturile celor care vazusera filmul erau menite sa ma ocroteasca si sa ma invete de “bine” sa ma inarmez cu multa cofeina si stapanire de sine: “e misto filmu, dar prea lung frate!” Am renuntat de mult sa mai plec urechea la comentarii, pareri ieftine si intamplatoare.
Nu ma pot declara un fanatic Watchmen, dar romanul l-am citit cap-coada si a reusit sa ma placheze la sol asa cum a facut cu majoritatea celor care l-au rasfoit. Undeva la granita dintre un simplu cititor si apostol Watchmen, ocup si eu un loc.
Watchmen este plasat intr-un univers bizaro-paralel in care Nixon a ajuns deja la al 5-lea amendament, supereroii costumati traiesc printe noi, Razboiul Rece incinge inca odata spiritele dintre cele doua forte armate americane si rusesti, iar populatia a atins colapsul decadentei. Visul American este unul murdar, infect si pervers. Doi dintre acesti supereroi au vazut adevarata fata a omenirii. Comediantul o ia ca o Citeste mai departe »
Mar 10
Nota mea:
Din seria “L-am vazut eu ca sa va scutesc pe voi”, astazi va prezint The Unborn, un horror terifiant de prost si inspaimantator de enervant. Dupa cura de filme proaste tinuta in ultima perioada, am tinut neparat se rabufnesc azi pentru ca simt cum sinapsele incep sa refuze sa mai comunice intre ele, ceea ce e grav.
Filmul incepe cu pase in adancimea suspansului. Astfel, o manusa care zace pe asfalt nu e niciodata doar o manusa care zace pe asfalt, ci semn rau. Ea niciodata nu e pierduta degeaba, ci cu scopul de a prevesti niste nenorociri care i se vor intampla unui personaj ales. In cazul nostru aleasa este Casey, o frumusica batuta de soarta, care va trebui sa se lupte cu spiritul fratelui ei geaman care de fapt nu e chiar fratele ei geaman, ci un spirit cu o denumire dubioasa din folclorul evreiesc combinat cu Kabala care haituieste trei generatii de femei din aceeasi familie. De la inceput si pana la sfarsit se schimba de cateva ori intriga, ceea ce denota slabiciunea suprema a scenariului si a celui care l-a conceput, in frunte cu minunatul regizorul. Daca la inceput avem de-a face cu spiritul Citeste mai departe »
Mar 09
Nota mea:
We have no torture in the US!
Nota mare pe care i-o acord acestui film se bazeaza in primul rand pe subiectul abordat care, desi poate banal pentru unii, pentru mine a reprezentat oarecum un soc. Asistam la asa-zisa “dezvaluire” a uneia dintre cele mai aberante legi americane (cel putin in opinia mea umila), aparuta dupa 9/11, care permite fortelor de ordine din SUA sa dispuna dupa bunul plac de orice cetatean (American sau nu) care ar putea avea cea mai mica legatura cu un atac sau o grupare terorista: altfel spus, (Extraordinary)Rendition. Ei au puterea de a-l deporta pe acesta in tari care de care mai exotice unde se straduie sa obtina informatii prin multiple “mijloace”.
In Rendition, un cetatean egiptean, Anwar El-Ibrahimi, emigrat de la varsta de 14 ani in USA, absolvent al NYU si reputat inginer chimist, casatorit cu o Americana si cu 2 copii (dintre care unul “pe vine”) ajunge intr-o inchisoare din Egipt, tinut prizonier si torturat timp de mai multe zile din cauza unor suspiciuni legate de meseria si de nationalitatea Citeste mai departe »
Feb 28
Nota mea:
De la inceput va zic ca am nimerit la filmul asta din greseala. Am vrut sa vad initial alt film dar, cum am intarziat o jumatate de ora din motive independente de mine, am intrat totusi sa vad ceva, daca tot eram acolo. In plus, era o premiera pentru mine, nemaivazand niciodata pana atunci un film 3D. Filmul incepuse deja de vreo 2 minute, dar oricum nu as fi pierdut nimic nici daca era inceput de o ora. Mi-am pus ochelarii la ochi, i-am impins bine pe nas si niste oameni au inceput sa arunce cu tarnacoape si sange inspre mine. Asta e un semn bun, inseamna ca efectele 3D exista, asadar am afundat indeajuns de mult ochelarii pe nas. Nu mi-a mai ramas decat sa clipesc des si sa urmaresc minunatul subiect.
Ce a vrut sa zica autorul in aceasta opera: carevasazica cu 10 ani in urma, un miner o ia razna si omoara in subteran pe cine prinde. Dupa 10 ani, cand lucrurile au intrat aparent in normalitate, de Valentine’s Day apare in oras proprietarul actual al minei, care nu poate fi altfel decat tanar, frumos, cu ochi albastri si misterios. Evident, reincep si crimele. De acum incolo incep cautarile, investigatiile si acuzele care pe care. Identitatea criminalului este aruncata cand in carca serifului Axel Palmer (normal, tot tanar si frumos!), cand in Citeste mai departe »
Horror
The Orphanage – El Orfanato (2007)
Nota mea :
Genul horror nu se înscrie tocmai printre preferinţele mele şi din acest motiv nu pot pretinde că am vizionat foarte multe pelicule care să facă parte din acesta categorie, ceea ce este şi bine şi rău în cazul de faţă. Aspectul negativ este acela că nu pot face comparaţii pertinente între „El Orfanato“, care aparţine şcolii spaniole de cinematografie şi se află undeva la graniţa dintre horror, thriller şi dramă şi alte filme de acelaşi gen produse în ţări diferite, aspectul pozitiv fiind reprezentat de faptul că mă pot concentra mai profund pe filmul în discuţie, făcand abstracţie de toate influenţele care mi-ar putea veni din alte direcţii şi judecandu-l ca pe o entitate de sine stătătoare, cu calităţile ei indiscutabile şi cu defectele ei mai puţin vizibile.
Regizat de către Juan Antonio Bayona şi bucurandu-se de aportul extraordinar al talentatei actriţe Belén Rueda (pe care eu personal am remarcat-o în rolul Juliei din pelicula spaniolă “Mar adentro”), „El Orfanato” dispune de toate ingredientele necesare pentru a putea fi considerat o reuşită, îmbinand armonios poveşti cu fantome care îţi dau fiori pe şira spinării, mistere nedezlegate din trecut, jocuri ingenioase care conduc la descoperirea unor indicii preţioase în rezolvarea cazului, apariţia Citeste mai departe »
May 20
Nota mea :
Va suna cunoscut un scenariu în care un grup de cativa tineri pleaca într-o vacanta care trebuia sa fie de vis si care se transforma pe parcurs într-un adevarat cosmar din cauza interventiei unor forte cel mai adesea supranaturale? Sau o poveste în care spiritul unei persoane decedate în conditii suspecte, neelucidate înca, se întoarce din lumea umbrelor pentru a-si cauta dreptatea si pentru a se razbuna pe cei care au contribuit într-un fel sau în altul la moartea sa? Daca raspunsul la aceste întrebari este afirmativ, atunci va veti face cu usurinta o idée despre subiectul filmului horror “Solstice”, în care niste actori complet necunoscuti pentru spectatorul de cinema din Romania se achita destul de onorabil de sarcina de a interpreta cat mai convingator cu putinta rolurile ce le-au fost atribuite.
Pelicula dispune de toate ingredientele de baza ale unui horror cu fantome, nelipsind din peisaj un obiect care a apartinut persoanei decedate si care apare repetitiv în diverse locuri cu scopul de a conduce investigatia Citeste mai departe »
May 19
Nota mea :
Remake al unui film din anul 2002 intitulat „Jian Gui” si produs în Hong Kong, “The eye” sufera foarte mult la capitolul originalitate, de multe ori pe parcursul derularii sale traind un sentiment de Déjà vu si avand impresia ca scene vizionate cu multi ani în urma în alte filme îmi defileaza prin fata ochilor. De exemplu, momentul în care spiritul desprins de trup al unei tinere moarte recent într-un accident de masina trece pur si simplu prin corpul fizic al lui Sydney Wells (interpretata de catre atragatoarea actrita Jessica Alba, probabil unul dintre singurele motive pentru care barbatii s-au uitat la acest film si l-au savurat cat de cat) m-a facut sa ma gandesc instantaneu la “Ghost”, filmul din anul 1990 cu Demi Moore si Patrick Swayze, despre care trebuie sa recunosc cinstit ca am o parere mult mai buna decat despre cel pe care îl analizez aici. Nu trece multa vreme si senzatia ca totul nu este decat acelasi produs expirat într-un ambalaj nou si stralucitor revine sub forma asa-ziselor duhuri imateriale sosite pe pamant ca sa rapeasca sufletele celor morti si sa le conduca în lumea umbrelor (forme estompate si întunecate, cu Citeste mai departe »
Comedie
Nota mea:
“I’m gonna kill you all kinds of dead.”
… sau cum spune Saddam Hussein in Hot Shots 2: “I’m going to kill you until you die from it”. The Spirit este un film foarte destept. Stie ce vrea si are in vizior un public target pe care il multumeste pe ici pe colo, dar insuficient.
Nu trebuie sa plecati urechile la toate rautatile aruncate in directia acestui film si nici sa aruncati cu noroi, doar pentru ca la scara mondiala, toata lumea considera filmul asta a fi “naspa”. Este si naspa, numai ca de data asta parerile ar fi trebuit sa fie impartite.
Daca ar fi sa cantarim putin elementele pro si contra din acest film, ne-am pune mainile in cap in incercarea de a depista ceva pozitiv, si mai mult ca probabil ca ne-ar lua ceva timp. Dar filmul arata foarte bine, numai ca nu este si un film bun. Are femei frumoase, dar nu asta nu indestuleaza cat sa ne fure privirea de la acest spectacol vizual imbibat in apa murdara din mlastina mortii Spiritului.
The Spirit este debutul regizoral al marelui Frank Miller. Dupa Sin City si 300, toata lumea avea mari asteptari de la acest Spirit. Numai ca singura problema este ca Miller nu este regizor, iar atestarea lui in calitate de co-regizor la Sin City a fost ceva pur promotional. Ochiul lui Frank Miller este antrenat pentru paginile desenate, nu pentru lentila camerei. Si tocmai de aceea Frank Miller nu are energia necesara pentru a tine pasul cu “rapid eye movement-ul” lui Robert Rodriguez.
Totusi, The Spirit demonstreaza ca Frank Miller a mesterit bine de tot acest film, numai ca tot procesul a avut loc in mintea lui. Filmarile au fost private de aceste planificari, care au avut ca sarcina principala, hiper stilizarea Citeste mai departe »
Apr 01
Nota mea:
Sunt momente in viata mea cand incep sa ma intreb daca hormonii din organismul meu au fost dozati correct. Cum ar fi, cand mai intreb ce capacitate are motorul unei masini si cati cai putere. Sau cand ma apuc de reinstalat windows-ul si setat router-ul. Sau cand ma uit la un film destinat noua, femeilor, si ma intreb ce creier de bibilica a putut crea asa ceva.
Este cazul « He’s Just not That Into You », film asteptat cu sufletul la gura si aclamat pe toate cararile pana cand…stupoare: l-am vazut. Si…Doamne, ce m-am plictisit. Pelicula se bazeaza pe best-sellerul cu acelasi nume, publicat de un colaborator + un scenarist(a) de la Sex and The City (serialul). Cartea, amuzanta pana peste poate dealtfel, arata principalele semne ale unui barbat pe care nu il prea intereseaza, de fapt si de drept, persoana ta, dar ii e “tarsha” sa iti dea cu flit calumea, o data pentru totdeauna, asa ca prefera sa te ignore si sa astepte sa te prinzi singura ca nu prea are Citeste mai departe »
Mar 29
Nota mea:
I shop, therefore I am!
Pentru ca nu am mai putut cu horror-urile si cu thrillerele din ultima vreme, m-am aruncat cu disperare si nesat asupra primului film de ne-groaza. Intamplarea a facut sa fie tocmai Confessions of Shopaholic, o experienta nu tocmai minunata, insa binevenita intru schimbarea de peisaj de care aveam atata nevoie. Pe principiul “daca tot e sa fie prost, macar sa fie linistitor, nu surescitant, ca si asa nu mai pot de la cafeaua aia”. Femeile care se dau feministe dar care nu prea pricep ele bine fenomenul ar juisa la vizionarea filmului, intrucat reprezinta chintesenta credintelor, trebuintelor si convingerilor de viata ale damelor in cauza: shoppingul! Traiesc ca sa cumpar, cumpar, deci exist… oricum a-i lua-o, pana la final tot dependenta e. Eu i-as zice cumparatorita acuta compulsiva, dar nu suna bine pentru ca e in romana, deci va trebui sa ne multumim cu deja incetatenitul si tocitul shopaholism.
Ca sa aprofundam problema si sa nu vociferam teoretic pe uscat, sa trecem la subiectul filmului, dezvoltat pe o constructie clasica: el se indragosteste de ea, ea ii ascunde ceva, el se supara, ea ii marturiseste tot, ei se impaca, ura si la gara. Scheletul tocmai mentionat este impanat cu niste detalii care vor da pe spate probabil numai niste adolescente, intrucat filmul este realizat amatoriceste si invoca niste filozofii subtirele si ieftine. O fetisoara fara prea multi bani dar cam mana larga nu se poate abtine de la a-si cumpara te miri ce de imbracat sau de incaltat, astfel ca in loc de umbra ajunge sa aiba recuperatori pe urmele ei. Asta nu o impiedica sa-si cumpere o esarfa verde de senzatie pentru interviul de angajare la care urma sa mearga. De aici incolo, numai de bine, dar nu si Citeste mai departe »
Mar 19
Nota mea:
You’re English: fake it!
In sfarsit, o comedie buna! Cam asta a fost concluzia dupa vizionarea filmului Easy Virtue, avandu-i in rol principal pe Jessica Biel, Colin Firth si Kristin Scott Thomas. M-am bucurat asa mult ca am ras si eu pe indelete si nu fortat la cinema, ca m-am repezit imediat sa scriu despre asta.
Actiunea este plasata in anii 20, dupa Primul Razboi Mondial (sau Marele Razboi), cand un tanar englez de “vita nobila”, John Whittaker, se intorce acasa insurat cu o americanca superba, dar total “necorespunzatoare” asteptarilor familiei sale. Interpretata fara gres de Jessica Biel (care imi pare ca promite din ce in ce mai mult), Larita Whittaker este frumoasa, desteapta, amuzanta, plina de farmec si cu neobisnuita meserie de “sofer de curse”. Veronica Whittaker, proaspata soacra, are un “cui” impotriva americanilor, cu atat mai mult cu cat acestia sunt de sex feminin, vopsiti Citeste mai departe »
Mar 16
Nota mea:
Dupa cura intensa de filme despre, cu, pentru, in relatie cu, etc. Al Doilea Razboi Mondial, am decis sa iau o pauza la o comedie romantica, usoara, etc. etc. Ce-am gasit mai la indemana a fost “New In Town“, cu Renee Zellweger si Harry Connick Jr.
Sincer, oricat de romanticoasa as fi eu de felul meu, nu am putut sa nu observ tona de clisee din film, aflate la tot pasul parca numai pentru a-ti aminti ca te uiti, totusi, la o comedie romantica, nu la un film incredibil de plictisitor.
Povestea? O femeie de afaceri de success din Miami, foarte atasata de stilul ei de viata “pe picior mare”, ajunge in mijlocul Minessota-ului (e fortat, stiu) pentru a supraveghea si coordona restructurarea unei fabrici din zona. In ciuda localnicilor nu foarte primitori, a climei inghetate si a zapezii inalte pana la genunchi, se indragosteste, bineinteles, de zona dar si de un Fat Frumos de pe acolo, ajungand sa fie acceptata si iubita (de comunitate si de Fat Frumos, desigur).
Parca parca am mai auzit asta undeva…o data, sau de doua ori…sau de Citeste mai departe »
Mar 10
Nota mea:
“They say ‘motherfucker’ a lot, but they’re good guys!”
Soul Men nu este nici pe departe cea mai tare comedie a anului, acest “spin off” la Grumpy Old Men, daca imi permiteti sa-i spun asa, fiind cu siguranta inca un film care nu debordeaza de originalitate, dar are un umor si o energie care fac din el unul din cele mai revigorante filme din ultima vreme. Cine pretinde ca este pasionat sau asculta sau este cunoscator de muzica soul si r&b, nu ar trebui sa rateze acest film.
Multe dintre glumele din Soul Men sunt chiar obosite si repetate la nesfarsit, preluate din multe alte filme despre frati, buni prieteni si clasicele “road movies” cu baietasi cu care cu totii ne-am obisnuit. Nu pot judeca filmul pentru ca macar a incercat. Si chiar daca nu merita sa fie exonerat de la plutonul de executie, sa fim sinceri, este vizibil un film mediocru, tot nu pot sa o fac.
Motivul ? Bernie Mac, care recent a murit in urma unor complicatii survenite din cauza unei pneumonii. Tanar, chiar si pentru cei 50 si ceva de ani ai sai, a terminat de filmat Soul Men, iar la scurt timp a incetat din viata. Este ultimul sau film, care cu siguranta nu va fi ridicat niciodata pe nici Citeste mai departe »
Mar 06
Nota mea:
Am fost trasa de maneca subtil, fara directie dar cu intentie zilele trecute, in legatura cu faptul ca as fi o ingrata, cum ca desfiintez filmul de ochii lumi, iar pe la spate rad copios dar nu recunosc. Din cate pot sa-mi dau eu seama, un film care te face sa razi nu e bun, la fel cum nici o manea care te scoala de pe scaun nu va fi niciodata remarcabila. Faptul ca isi ating scopul primar nu le creste valoarea decat in masura in care esti orbit de suprafata. Problemuta de mai sus merge mana in mana cu ciuda pe care o am pe calificativele mult prea mari date unor comedii la care, ce-i drept, razi, dar sunt departe de realitatea cinematografica pe care mi-as dori-o. La fel se intampla si cu Madea Goes To Jail. Miroase a Big Momma’s House combinat cu ceva drama pentru americani.
Jocul actoricesc este catastrofal. Cand incepe sa planga Joshua (Derek Luke) cu 15 randuri de lacrimi, sa se schimonoseasca in 25 de grimase dramatice, incercand din rasputeri si mentina momentul trist Citeste mai departe »
Mar 02
Nota mea:
Sa ne fie clar: e un film pentru copii. Nu-l luati in serios, ca nu mai terminati de carcotit. Daca Ace Ventura senior ni se adresa noua, adultilor si, deci, il puteam desfiinta din vorbe, juniorul e pentru copiii copiilor nostri. Ce efecte speciale, ce zvacniri de imagine, ce dureri de ochi! Prima jumatate are umor totusi, destul de bunicel si digerabil. Partea a doua e deja ruda cu desenele animate.
Un copil al carui bunic senil nu se intreaba pe unde umbla nepotul lui, impreuna cu cei doi prieteni ai lui, un el tocilar obsedat de tehnologia de ultima ora si o ea draguta si spirituala cu parinti la fel de inexistenti ca bunicul de mai-nainte, se preumbla prin diverse locuri pentru ce altceva decat sa salveze animalele si pe mama lui, bagata la inchisoare pe nedrept pentru acuzatia de furt de animale. El este nimeni altul decat Ace Junior, progenitura mai vechiului Ace Ventura care, din nefericire pentru el, a sucombat in timp ce zbura cu avionul, conducand un stol de zburatoare spre Canada (!). Vaduva, mama copilului, are drame interioare. Prin urmare e un personaj complex, deci fiti cuviinciosi! In traducere libera, se teme ca si juniorul ar putea mosteni Citeste mai departe »
Feb 27
Nota mea:
Avertisment! L-am vizionat eu ca sa nu-l vizionati voi!
Am vrut sa-i dau initial un 3 pentru ca am desenat un zambet din coltul gurii de vreo trei ori dar cand am vazut ca si canta micutii astia, am scazut la 2. Dupa o ora si ceva de tocat fiecare nerv bucatica cu bucatica, mi-au taiat si ultima zvacnire de seninatate mintala cu scena muzicala. Nu am inteles de ce se mai fac filme de genul asta, nu am inteles pentru cine, cine le gusta, cine le savureaza, cine altcineva in afara de echipa de productie, familiile lor si rudele apropiate le urmareste. Nu am inteles nici ce cauta Michael Cera (pentru cine nu stie, vezi Juno), desi daca ma uit la figura lui de copil nedezvoltat, imi dau seama ca ii este dat sa joace doar in filme cu adolescenti oligofreni pana la 70 de ani. Multe nu inteleg eu si o sa incerc sa o iau punctual pentru ca numai punctual poti lua un film ca asta.
Nu am inteles structura. Cred ca pentru ca nu exista. Ca atare, filmul nu poate fi povestit. Desigur, niste adolescenti doldora de hormoni se scalambaie fiecare pe limba lor, scopul suprem in viata fiind sexul. Unde am mai auzit oare asta? Cumva in cele 15279 de filme care s-au facut pe exact aceeasi tema, schimband doar actorii si ordinea in care au rostit cuvintele?
Nu am inteles scenele de sex. Imaginati-va asta: el peste ea, sub cearsaf (cum altfel?), descriind o miscare anemica usor circulara, de mangaiere (!) a cearsafului mai degraba decat Citeste mai departe »
Feb 24
Nota mea:
“Well, obviously we’re not supposed to buttfuck these kids.”
Trebuie sa recunosc ca am ajuns sa transpir in timp ce vad filme precum Role Models. Asadar m-am asezat linistit in scaun, dar nu a durat mult pana cand am inceput sa ma agit si sa ma enervez. Am obosit foarte mult urmarind acest Role Models. Corpul meu a reactionat foarte ciudat, pentru ca la fel ca orice alta comedie, spre final se poate dovedi a fi o risipa de timp sau un film care face exact ceea ce trebuie … sa te relaxeze. Role Models a tras lozul necastigator si s-a dovedit a fi o risipa de timp.
Dar asta nu este cazul si pentru Role Models, care trebuie sa recunosc ca incepe promitator. Chiar daca extrapolarea este utilizata ca arma “alba” pentru a injunghia urechile spectatorilor care nu mai pot de ras, filmul arata ca si cum ar fi ceva de capul lui. Pe o scara de 1 la 10, ma opresc la “etajul 5″ pentru ca mai sus chiar nu se merita. “Scara” este din ce in ce mai imputita pe masura ce filmul urca spre … nici nu stiu cum sa ii Citeste mai departe »
Aventura
Apr 15
Nota mea:
Inspirat de jocul cu acelasi nume, Far Cry – filmul ne plimba pe insule intesate cu soldati, creaturi, laboratoare secrete, experimente excentrice si multi morti. Tom Moore si Valerie Constantine, jurnalisti, sunt trimisi sa investigheze neregulile de pe insula. Valerie e dusa pe insula cu barca de catre un fost soldat, retras in salbaticia locurilor, actualmente capitan pe un vas mic, cu care plimba turistii dornici sa vada balene. Se pare ca in laboratorul finantat chiar de guvernul american, doctorul excentric Krieger creeaza soldati modificati genetic, cu o piele impenetrabila pentru gloante, de necontrolat in ceea ce priveste agresivitatea, adevarate masini de ucis. Lui Jack si Valerie le ramane sarcina de a cerceta situatia si, eventual, de a restabili normalitatea.
Singurul lucru ramas de la joc, in afara numelor personajelor principale, este camasa inflorata a lui Jack. Din cate am inteles, jocul a fost bine vazut de specialisti, dar si de cei ce l-au jucat. Din pacate, produsul cinematografic e slab, singurul lucru care-l salveaza e umorul cu care a fost dotat si care ii da o aura Citeste mai departe »
Mar 25
Nota mea:
“This must be what it feels like to give birth!”
Asta este replica autorului cartii Inkheart in film, atunci cand imaginatia sa transpusa in cuvintele care se intind pe paginile cartii, umbla prin fata lui. Imi amintesc ca prima oara cand am trait cu adevarat magia cartilor prin intermediul unui film, a fost la vizionarea pe caseta video a filmului “Poveste fara sfarsit – Neverending Story”, film care mi-a marcat copilaria. Sunt multe filme care te marcheaza cand ai doar 7-8 ani. Unele te incanta, te sperie, te fac sa razi, sa plangi, numai ca unele dintre ele raman si isi fac culcus in subconstientul tau, unde acceseaza anumite senzatii pe care la varsta aia le asimilezi cu ochii inchisi.
La ora actuala, moda este exact pe dos. Citesti cartea, e buna, auzi ca se ecranizeaza, vrei sa vezi filmul. La o varsta frageda nu sunt prea multe ocazii in care apuci sa te duci sa iti tragi parintii de maneca sa spui “adu-mi cartea x ca vreau sa o citesc”. Pe vremea mea, cand imi punea Dumnezeu mana in cap si faceam rost de un VHS, ma uitam la Citeste mai departe »
Mar 23
- acest film este disponibil pe DVD la ProVideo.ro
- Fire & Ice: The Dragon Chronicles
Printesa Luisa este singurul copil al regelui Augustin si al reginei Remini din imbelsugatul regat Carpia, firea ei aventuroasa fiind tolerata de catre indulgentul sau tata in pofida ingrijorarii mamei si a privirilor incruntate si dispretuitoare ale sfetnicului Paxian Ru. O serie de atacuri venite din partea unui dragon de foc au cauzat atat de multe pagube si pierderi de vieti omenesti in tara incat regele Augustin a luat in calcul posibilitatea de a accepta oferta regelui vecin Quilok de a-i prelua sub autoritatea lui pe locuitorii din Carpia.
Intrucat unica alternativa este gasirea ultimului ucigas de dragoni, printesa Luisa fuge din castelul parintilor ei in cautarea acestuia si ii intalneste pe cavalerul ratacitor Gabriel si pe inventatorul Sangimel. Gabriel se dovedeste a fi chiar fiul raposatului ucigas de dragoni, iar planul lui de a salva regatul Carpia presupune dezlantuirea fortelor unui dragon Citeste mai departe »
Mar 19
- acest film este disponibil pe DVD la ProVideo.ro
George Lucas se intoarce inca odata cu un nou material Star Wars. Initial, el a luat trilogia originalã Star Wars, a curãţat-o, a lustruit-o şi a mai pus-o la vânzare încã odatã. Nu s-a potolit şi i-a venit ideea pentru The Phantom Menace, un prequel care s-a dovedit a fi prima parte dintr-o nouã trilogie. Rezultatul a fost Jar Jar Binks. Fanii nu l-au uitat si nu l-au iertat. Attack of the Clones a sosit şi a bulversat total, iar Revenge of the Sith, are la activ cea mai penibilã motivaţie pentru naşterea legendarului Darth Vader.
Pana de curand Lucas se pregãtea de lansarea unui serial de animaţie Star Wars pentru televiziune, dar în schimb el a ales ca episodul pilot sã fie transformat într-un lungmetraj şi lansat în cinematografe. Dar pânã la urmã vorbim de Star Wars. Cât de rãu poate sã fie, având în vedere ultima sa tentativã de animaţie a fost mini-seria Clone Wars, realizatã de Genndy Tartakovsky ? Prin Clone Wars, Lucas arata ca a prins “şmecheria”, iar acum nu face nimic altceva decât sã ducã totul la un alt nivel.
Clone Wars este un material preluat de la Tartakovsky, pe care nu toti l-au înţeles. Tema muzicală a lui John Williams este nelipsita. Poti sa spui ca esti martor la un nou film Star Wars. Clasica scena de la început cu “a long time ago, in a galaxy far, far away“, este deranjatã şi şifonata de nişte interferenţe radio, semnalând rãzboiul şi prezenţa soldaţilor republicii. Imaginea trupei de elitã, care folosea comenzile silenţioase şi fel de fel de dispozitive pentru a-şi îndeplini misiunea, este înlocuitã cu imaginea unor soldaţi care par Citeste mai departe »
Mar 16
- acest film este disponibil pe DVD la ProVideo.ro – Calatorie spre centru Pamantului
Filmul este foarte comod, si nu te solicita foarte mult. Tocmai de aceea grabeste pasul la un ritm alert, dar tot comod, incat se poate urmari cu usurinta. Nu dureaza mult pana cand toata povestea se mobilizeaza in asa fel incat sa ajunga mai repede, in centrul povestii si in centrul pamantului. Si ajungi repede acolo, pentru ca altceva nu se prea intampla. Si oricat de banal ti se pare filmul, nu ai cum sa scapi de forta gravitationala a imaginilor care cad perpendicular pe retina ta. Singura cadere libera in banal la care chiar am ras, a fost gaura aia mare, in care cad protagonistii nostrii. Greutatea lui BrendanFraser in cadere libera este identica cu cea a nepotului lui, si a unei bastinase islandice, foarte subtirica in talie. Dar nici asta nu deranjeaza, pentru o astfel de plonjare, care pare ca nu se mai termina, iti da prilejul sa urmaresti un dialog pe reprize, cu cateva urlete de groaza introduse pe alaturi. Cad, urla, dialogheaza, mai cad ceva mai mult, mai urla putin, inca un dialog, si am ajuns in centru.
Odata ajunsi in lumea lui Jules Verne, portretizata via efecte computerizate 3D, constat ca am devenit pe loc un vernian (termen folosit pentru persoana care crede in opera fantastica a lui Jules Verne). Motivul este simplu. Calatoria asta este partial 3D, pentru ca imbina elementele “live-action” cu cele computerizate.
La un moment dat, constientizezi pronuntat ca aceasta calatorie este 3D. Daca tot si-au propus sa faca un film dupa cartea lui Jules Verne, atunci cerintele sunt mari. Journey to the Center of the Earth 3D reuseste sa multumeasca. In afara de faptul ca este un road movie, filmul incanta prin acel divertisment pre Indiana Jones and The Temple of Doom (o cursa pe un rollercoaster al mortii), pasari colibirii Citeste mai departe »
Mar 09
Nota mea:
“I am hunting dragons!”
Outlander ma trimite cu gandul la trailerul de la Monsters VS. Aliens, in care una din scene arata un reporter tv ironizand faptul ca singura tara in care extraterestrii aterizeaza este America. Outlander are ceva nou. Da. Surprinzator dar adevarat. Mai exista idei de filme originale. Chiar daca bugetul nu ii permite sa fie un epic desavarsit, povestea chiar merita putina atentie.
Extraterestrii versus Vikingi. Da. Ati citi bine si asa ceva chiar nu s-a mai vazut, asa ca ma bucur ca cineva a incercat totusi sa scoata ceva din acest subiect imaculat. Imprumutand numeroase elemente din francize deja prea bine cunoscute (Predator, Chronicles of Riddick, Pathfinder, Beowulf), Outlander inainteaza cu o comoditate vizuala care curge bine pe marele ecran.
Filmul incepe in 709 AD, moment in care se sesizeaza prima scena furata “din spatiul aerian al Predatorului”. Dar nu e mare bai. Nava se prabuseste intr-un lac pe Pamant. Inot si nu plutind pe apa, iese la suprafata Isus Hristos, adica James Caviezel, un soldat spatial, un gardian care aduce cu el Citeste mai departe »
Mar 02
Nota mea:
Sa ne fie clar: e un film pentru copii. Nu-l luati in serios, ca nu mai terminati de carcotit. Daca Ace Ventura senior ni se adresa noua, adultilor si, deci, il puteam desfiinta din vorbe, juniorul e pentru copiii copiilor nostri. Ce efecte speciale, ce zvacniri de imagine, ce dureri de ochi! Prima jumatate are umor totusi, destul de bunicel si digerabil. Partea a doua e deja ruda cu desenele animate.
Un copil al carui bunic senil nu se intreaba pe unde umbla nepotul lui, impreuna cu cei doi prieteni ai lui, un el tocilar obsedat de tehnologia de ultima ora si o ea draguta si spirituala cu parinti la fel de inexistenti ca bunicul de mai-nainte, se preumbla prin diverse locuri pentru ce altceva decat sa salveze animalele si pe mama lui, bagata la inchisoare pe nedrept pentru acuzatia de furt de animale. El este nimeni altul decat Ace Junior, progenitura mai vechiului Ace Ventura care, din nefericire pentru el, a sucombat in timp ce zbura cu avionul, conducand un stol de zburatoare spre Canada (!). Vaduva, mama copilului, are drame interioare. Prin urmare e un personaj complex, deci fiti cuviinciosi! In traducere libera, se teme ca si juniorul ar putea mosteni Citeste mai departe »
Feb 21
Nota mea:
The legendary Pink Panther diamond has been stolen!
Cred ca filmul ar putea fi numit „Ze Pink Panzer Deux” si am reusi astfel sa rezumam toata actiunea. Sau toate motivele de ras cel putin…Am ajuns la cinema la Pantera Roz 2 printr-o intamplare, dat fiind ca Hollywood Multiplex se jucase putin cu programul si Changeling nu mai rula la ora 19. Cum era pacat de toata graba de a ajunge la timp la film ca s-o lasam balta, am hotarat sa alegem primul film la rans, si s-a nimerit a fi acesta.
Desi sceptica de felul meu cand vine vorba de sequels, mai ales cand vine vorba de al 10-lea sequel am hotarat sa ii dau o sansa. Nu imi pare prea rau. Desi in copilarie am avut ceva contact cu seria de filme a lui Peter Sellers, nu imi aduc aminte mare lucru, iar anul trecut am reusit sa vad mai mult sau mai Citeste mai departe »
Feb 17
Nota mea:
I could say they lived happily ever after, but what’s the fun in that?
Trailerul acestui film mi-a atras atentia inca de acum cateva luni, drept pentru care l-am asteptat cu drag, sperand la inca un succes pe stilul Ratatouille. Dat fiind ca soarecii au fost un leit-motiv al desenelor animate cam de la Tom si Jerry incoace, nu ma asteptam in niciun caz la o dezamagire.
Dar iata ca nici macar cel mai simpatic soricel cu urechi cat farfuriile nu poate salva un film cu atatea minusuri. Desi de la bun inceput pelicula a fost creata dupa o poveste pentru copii (la baza sta cartea scriitoarei Kate DiCamillo intitulata The Tale of Despereaux: Being the Story of a Mouse, a Princess, Some Soup, and a Spool of Thread) ca fiind special pentru copii si notata in consecinta (pentru toata audienta mai exact), sunt scene, intorsaturi de situatie, idei si imagini total nepotrivite Citeste mai departe »
Feb 03
Nota mea:
“Yes, Mrs. Boss. No, Mrs. Boss”, astfel i se adreseaza locuitorii de la Drovers Run lui Nicole Kidman in filmul regizat de Baz Luhrmann. Australia este un film despre o femeie care nu acepta lucrurile asa cum sunt,”Just because it is, doesn’t mean it should be.” Sub imperiul acestei fraze, aristocrata Lady Sarah Ashley paraseste Anglia in cautarea sotului sau pe care il suspecta de infidelitate. Si ajunge tocmai in insorita Australie unde descopera ca regulile societatii pe care le cunostea prea bine nu se aplica.
Inca din primele momente cunoaste o persoana care nu se potriveste nici etichetei inaltei societati englezesti a momentului, nici regulilor locale, un Hugh Jackman (un Australian nativ un accent ce face urmarirea filmului fara subtitrare o adevarata incercare). Iar Hugh Jackman nu este de data aceasta stilatul sofisticat pe care il vedem in alte roluri ale sale. Baz Luhrmann ni-l prezinta intr-o ipostaza noua, un om al pamantului ce imblanzeste animale si nu numai. Va reusi el sa o imblanzeasca Citeste mai departe »
Actiune
Apr 24
Nota mea:
“I’m gonna kill you all kinds of dead.”
… sau cum spune Saddam Hussein in Hot Shots 2: “I’m going to kill you until you die from it”. The Spirit este un film foarte destept. Stie ce vrea si are in vizior un public target pe care il multumeste pe ici pe colo, dar insuficient.
Nu trebuie sa plecati urechile la toate rautatile aruncate in directia acestui film si nici sa aruncati cu noroi, doar pentru ca la scara mondiala, toata lumea considera filmul asta a fi “naspa”. Este si naspa, numai ca de data asta parerile ar fi trebuit sa fie impartite.
Daca ar fi sa cantarim putin elementele pro si contra din acest film, ne-am pune mainile in cap in incercarea de a depista ceva pozitiv, si mai mult ca probabil ca ne-ar lua ceva timp. Dar filmul arata foarte bine, numai ca nu este si un film bun. Are femei frumoase, dar nu asta nu indestuleaza cat sa ne fure privirea de la acest spectacol vizual imbibat in apa murdara din mlastina mortii Spiritului.
The Spirit este debutul regizoral al marelui Frank Miller. Dupa Sin City si 300, toata lumea avea mari asteptari de la acest Spirit. Numai ca singura problema este ca Miller nu este regizor, iar atestarea lui in calitate de co-regizor la Sin City a fost ceva pur promotional. Ochiul lui Frank Miller este antrenat pentru paginile desenate, nu pentru lentila camerei. Si tocmai de aceea Frank Miller nu are energia necesara pentru a tine pasul cu “rapid eye movement-ul” lui Robert Rodriguez.
Totusi, The Spirit demonstreaza ca Frank Miller a mesterit bine de tot acest film, numai ca tot procesul a avut loc in mintea lui. Filmarile au fost private de aceste planificari, care au avut ca sarcina principala, hiper stilizarea Citeste mai departe »
Apr 15
Nota mea:
Inspirat de jocul cu acelasi nume, Far Cry – filmul ne plimba pe insule intesate cu soldati, creaturi, laboratoare secrete, experimente excentrice si multi morti. Tom Moore si Valerie Constantine, jurnalisti, sunt trimisi sa investigheze neregulile de pe insula. Valerie e dusa pe insula cu barca de catre un fost soldat, retras in salbaticia locurilor, actualmente capitan pe un vas mic, cu care plimba turistii dornici sa vada balene. Se pare ca in laboratorul finantat chiar de guvernul american, doctorul excentric Krieger creeaza soldati modificati genetic, cu o piele impenetrabila pentru gloante, de necontrolat in ceea ce priveste agresivitatea, adevarate masini de ucis. Lui Jack si Valerie le ramane sarcina de a cerceta situatia si, eventual, de a restabili normalitatea.
Singurul lucru ramas de la joc, in afara numelor personajelor principale, este camasa inflorata a lui Jack. Din cate am inteles, jocul a fost bine vazut de specialisti, dar si de cei ce l-au jucat. Din pacate, produsul cinematografic e slab, singurul lucru care-l salveaza e umorul cu care a fost dotat si care ii da o aura Citeste mai departe »
Apr 09
Nota mea:
Imi asum de la inceput injuraturile pe care le voi primi pentru imensa subiectivitate cu care voi scrie recenzia si cu care am acordat o nota atat de mica. O femeie sa scrie recenzie la un film despre si cu masini nu-i lucru usor. Mi-a fost dat sa simt, in premiera, faptul ca thriller-ele vazute in ultima vreme au fost net superioare acestei orori din punct de vedere suspans si capacitate de a ma tine macar atenta, nu interesata. Din pacate, m-am batait nevricos pe scaun pana la final, dobandind o stare anxioasa crescanda in intensitate, cu cote inalte resimtite in timpul urmaririlor cu masini. Desi fan Need for Speed, am clacat din primele cinci minute si mi-as fi dorit sa am un buton magic cu care sa derulez filmul astfel incat sa-mi scurtez suferinta. Nu l-am avut, spre satisfactia celor care “imi ureaza de bine”.
Unul dintre motivele pentru care m-am enervat este Vin Diesel. Vin Diesel, cel cu nume de motor, predestinat pentru acest film, este in prezent cam ce a reprezentat in trecut Steven Seagal sau Chuck Norris. Vin Diesel este un malac chel, vesnic incruntat si nemultumit. Cand are putin timp liber, e erou, desi el nu vrea asta si chiar uraste sa fie privit ca atare. Se incrunta cam cum se incrunta Bruce Willis in tineretile lui glorioase, dar parca Citeste mai departe »
Mar 31
Nota mea:
Bigger, better ? … but stupid …
de rau:
Ong Bak 2 este “continuarea” primului film cu Tony Jaa in rolul principal. Daca actiunea primului film se petrecea in zilele noastre, Ong Bak 2 calatoreste inapoi in timp. Anul ? 1471. Singura asemanare ? Tony Jaa: actor, producator, regizor. De ce a ales acest titlu ? Pentru ca primul film a dat peste cap tot ceea ce se stia despre filmele cu arte martiale. In traducere libera: “vreau incasari mari ca sa mai facem si Ong Bak 3″.
Ong Bak 2 iti va aduce aminte de Rambo 2. Primul film a fost o opera de arta in termeni de filme de actiune, iar continuarea nu a facut decat sa glorifice si mai mult imaginea unui Sylvester Stallone cu muschii incordati pana la refuz. Numai ca Ong Bak 2 are o premisa asemanatoare cu cea din Lion King. Da, ati citit corect. Tony Jaa este de fapt Simba, “leul” pierdut, izgonit si ratacit in salbaticie, care intr-o buna zi se intoarce sa se razbune pe cei care i-au ucis familia. Poveste clasica de razbunare. Greu de crezut ? Una din scene il are pe Tony Jaa in prim plan, stand pe culmea unei stranci in bataia soarelui care da sa apuna in fata unor elefanti inchinati in fata Citeste mai departe »
Mar 19
- acest film este disponibil pe DVD la ProVideo.ro
George Lucas se intoarce inca odata cu un nou material Star Wars. Initial, el a luat trilogia originalã Star Wars, a curãţat-o, a lustruit-o şi a mai pus-o la vânzare încã odatã. Nu s-a potolit şi i-a venit ideea pentru The Phantom Menace, un prequel care s-a dovedit a fi prima parte dintr-o nouã trilogie. Rezultatul a fost Jar Jar Binks. Fanii nu l-au uitat si nu l-au iertat. Attack of the Clones a sosit şi a bulversat total, iar Revenge of the Sith, are la activ cea mai penibilã motivaţie pentru naşterea legendarului Darth Vader.
Pana de curand Lucas se pregãtea de lansarea unui serial de animaţie Star Wars pentru televiziune, dar în schimb el a ales ca episodul pilot sã fie transformat într-un lungmetraj şi lansat în cinematografe. Dar pânã la urmã vorbim de Star Wars. Cât de rãu poate sã fie, având în vedere ultima sa tentativã de animaţie a fost mini-seria Clone Wars, realizatã de Genndy Tartakovsky ? Prin Clone Wars, Lucas arata ca a prins “şmecheria”, iar acum nu face nimic altceva decât sã ducã totul la un alt nivel.
Clone Wars este un material preluat de la Tartakovsky, pe care nu toti l-au înţeles. Tema muzicală a lui John Williams este nelipsita. Poti sa spui ca esti martor la un nou film Star Wars. Clasica scena de la început cu “a long time ago, in a galaxy far, far away“, este deranjatã şi şifonata de nişte interferenţe radio, semnalând rãzboiul şi prezenţa soldaţilor republicii. Imaginea trupei de elitã, care folosea comenzile silenţioase şi fel de fel de dispozitive pentru a-şi îndeplini misiunea, este înlocuitã cu imaginea unor soldaţi care par Citeste mai departe »
Mar 17
- acest film este disponibil pe DVD la ProVideo.ro -Teroare in Paris
Violenta gratuita, declansata de orice motivatie puerila este tot timpul binevenita. S-a demonstrat ca si mai marii actori de la Hollywood pot sa o faca, atunci de ce nu s-ar putea si in Franta ? Trucul este sa ai un rezultat pe masura. Si rezultatul este un amestec de Luc Besson si Pierre Morel (Banlieue 13) care isi infig cateva picioare sanatoase in pachetul testicular al cinematografiei violente. Taken arata ca reteta functioneaza. Se ia thrillerul clasic de rapire a cuiva drag, desenezi niste figuri geometrice cu pumni ai furiei a la Jet Li sau Jackie Chan, si ii arunci intr-un Paris decadent, murdar si periculos. Este cel mai usor sa distragi atentia cu bataie. Si de ce nu ? Povestea isi pierde de intensitate si tot ce ramane este o electrocutare din care incerci sa intelegi ce tocmai ai vazut.
Pe scurt am sa incerc sa va explic de ce Taken nu trebuie ratat. In momentul in care personajul principal arunca o replica precum „I’ll tear down the Eiffel Tower if I have to!”, incepi sa iti pui intrebari. Ce-i cu personajul asta ? Intamplarea face ca dansul cu pricina este un tata foarte, chiar prea protector. Nu numai ca e innebunit dupa fiica lui, dar in trecut din cauza job-ului de la guvern (un simplu fost spion CIA), si-a ignorat fiica si acum incearca sa-i recastige dragostea si timpul pierdut alaturi de ea. Face el ce nu-i place si ii da voie fiicei lui sa plece la Paris (cica… de fapt fata avea planuri sa se Citeste mai departe »
Mar 16
Nota mea:
“You people don’t understand. I’m not locked in here with you, you’re locked in here with me!”
Rabdarea mea a fost supusa unui mare test de incercare de aceasta data. Nu am rezistat ispitei, am cedat si (nu l-am vazut piratat) am plecat la Bucuresti sa vad Watchmen – un film pe care il asteptam de foarte mult timp. Entuziasmul meu s-a dezumflat incet incet pe toata durata filmului. Sfaturile celor care vazusera filmul erau menite sa ma ocroteasca si sa ma invete de “bine” sa ma inarmez cu multa cofeina si stapanire de sine: “e misto filmu, dar prea lung frate!” Am renuntat de mult sa mai plec urechea la comentarii, pareri ieftine si intamplatoare.
Nu ma pot declara un fanatic Watchmen, dar romanul l-am citit cap-coada si a reusit sa ma placheze la sol asa cum a facut cu majoritatea celor care l-au rasfoit. Undeva la granita dintre un simplu cititor si apostol Watchmen, ocup si eu un loc.
Watchmen este plasat intr-un univers bizaro-paralel in care Nixon a ajuns deja la al 5-lea amendament, supereroii costumati traiesc printe noi, Razboiul Rece incinge inca odata spiritele dintre cele doua forte armate americane si rusesti, iar populatia a atins colapsul decadentei. Visul American este unul murdar, infect si pervers. Doi dintre acesti supereroi au vazut adevarata fata a omenirii. Comediantul o ia ca o Citeste mai departe »
Mar 16
- acest film este disponibil pe DVD la ProVideo.ro – Calatorie spre centru Pamantului
Filmul este foarte comod, si nu te solicita foarte mult. Tocmai de aceea grabeste pasul la un ritm alert, dar tot comod, incat se poate urmari cu usurinta. Nu dureaza mult pana cand toata povestea se mobilizeaza in asa fel incat sa ajunga mai repede, in centrul povestii si in centrul pamantului. Si ajungi repede acolo, pentru ca altceva nu se prea intampla. Si oricat de banal ti se pare filmul, nu ai cum sa scapi de forta gravitationala a imaginilor care cad perpendicular pe retina ta. Singura cadere libera in banal la care chiar am ras, a fost gaura aia mare, in care cad protagonistii nostrii. Greutatea lui BrendanFraser in cadere libera este identica cu cea a nepotului lui, si a unei bastinase islandice, foarte subtirica in talie. Dar nici asta nu deranjeaza, pentru o astfel de plonjare, care pare ca nu se mai termina, iti da prilejul sa urmaresti un dialog pe reprize, cu cateva urlete de groaza introduse pe alaturi. Cad, urla, dialogheaza, mai cad ceva mai mult, mai urla putin, inca un dialog, si am ajuns in centru.
Odata ajunsi in lumea lui Jules Verne, portretizata via efecte computerizate 3D, constat ca am devenit pe loc un vernian (termen folosit pentru persoana care crede in opera fantastica a lui Jules Verne). Motivul este simplu. Calatoria asta este partial 3D, pentru ca imbina elementele “live-action” cu cele computerizate.
La un moment dat, constientizezi pronuntat ca aceasta calatorie este 3D. Daca tot si-au propus sa faca un film dupa cartea lui Jules Verne, atunci cerintele sunt mari. Journey to the Center of the Earth 3D reuseste sa multumeasca. In afara de faptul ca este un road movie, filmul incanta prin acel divertisment pre Indiana Jones and The Temple of Doom (o cursa pe un rollercoaster al mortii), pasari colibirii Citeste mai departe »
Mar 09
Nota mea:
“I am hunting dragons!”
Outlander ma trimite cu gandul la trailerul de la Monsters VS. Aliens, in care una din scene arata un reporter tv ironizand faptul ca singura tara in care extraterestrii aterizeaza este America. Outlander are ceva nou. Da. Surprinzator dar adevarat. Mai exista idei de filme originale. Chiar daca bugetul nu ii permite sa fie un epic desavarsit, povestea chiar merita putina atentie.
Extraterestrii versus Vikingi. Da. Ati citi bine si asa ceva chiar nu s-a mai vazut, asa ca ma bucur ca cineva a incercat totusi sa scoata ceva din acest subiect imaculat. Imprumutand numeroase elemente din francize deja prea bine cunoscute (Predator, Chronicles of Riddick, Pathfinder, Beowulf), Outlander inainteaza cu o comoditate vizuala care curge bine pe marele ecran.
Filmul incepe in 709 AD, moment in care se sesizeaza prima scena furata “din spatiul aerian al Predatorului”. Dar nu e mare bai. Nava se prabuseste intr-un lac pe Pamant. Inot si nu plutind pe apa, iese la suprafata Isus Hristos, adica James Caviezel, un soldat spatial, un gardian care aduce cu el Citeste mai departe »
Mar 02
Nota mea:
Sa ne fie clar: e un film pentru copii. Nu-l luati in serios, ca nu mai terminati de carcotit. Daca Ace Ventura senior ni se adresa noua, adultilor si, deci, il puteam desfiinta din vorbe, juniorul e pentru copiii copiilor nostri. Ce efecte speciale, ce zvacniri de imagine, ce dureri de ochi! Prima jumatate are umor totusi, destul de bunicel si digerabil. Partea a doua e deja ruda cu desenele animate.
Un copil al carui bunic senil nu se intreaba pe unde umbla nepotul lui, impreuna cu cei doi prieteni ai lui, un el tocilar obsedat de tehnologia de ultima ora si o ea draguta si spirituala cu parinti la fel de inexistenti ca bunicul de mai-nainte, se preumbla prin diverse locuri pentru ce altceva decat sa salveze animalele si pe mama lui, bagata la inchisoare pe nedrept pentru acuzatia de furt de animale. El este nimeni altul decat Ace Junior, progenitura mai vechiului Ace Ventura care, din nefericire pentru el, a sucombat in timp ce zbura cu avionul, conducand un stol de zburatoare spre Canada (!). Vaduva, mama copilului, are drame interioare. Prin urmare e un personaj complex, deci fiti cuviinciosi! In traducere libera, se teme ca si juniorul ar putea mosteni.
Feb 25
Nota mea:
“I guess I’ll just put you out of my misery!”
Nimeni nu ma poate acuza pentru ceea ce voi face. Aceasta recenzie va desfigura si provoca atatea rani “faciale” acestui film pe buna dreptate.
Trebuie sa va anunt ca au fost nu mai putin de 4 scenaristi (Matt Holloway, Art Marcum, Nick Santora si regizoarea Lexi Alexander) care au colaborat ca sa ne aduca pe marile ecrane acest nou Punisher jucat de Ray Stevenson. 4 miniti stralucite au scornit o poveste conturata de prostia lor activa, care a realizat in cele din urma un film cu sange fierbinte si trigger happy. Pana inspirationala de curent de la Hollywood nu a aratat niciodata mai prost decat arata in umbra acestui film.
Nu pot sa trec peste aceasta imagine a unui om care il joaca de fapt pe Arnold Schwarzenegger intr-un Commando pentru fiica lui care devine “pentru familia lui”. Nu pot sa nu observ ca el totusi “se lasa” impuscat si se mai preface ca il mai doare si pe el cate ceva. Nu imi iese din cap imaginea acestui Frank Castle care simte nevoia sa isi infiga Citeste mai departe »
Feb 16
Nota mea:
“I’ll kill you. All of you!”
Underworld: Rise of the Lycans este un prequel, sau o continuare la o franciza care sper ca si-a pus punctul odata cu lansarea celui de-al treilea film. Adevarul este ca pe mine acest film ma intriga. Totul se petrece atat de repede, incat la scurt timp dupa inceperea filmului nu intelegi de fapt care este scopul sau destinatia acestui film.
Din pacate, traditionalul “shift-delete+ enter” nu poate fi utilizat in sala de cinema. Chiar si pentru un film ca asta, nu am nesimtirea necesara sa ma ridic sa plec. Sunt destule alte filme mult mai teribile care au beneficiat de atentia mea, asa cam-am decis sa ii acord o sansa. Din pacate, daca ajungi sa ramai pe toata durata filmului, vei fi victima plictiselii.
Povestea din Rise of the Lycans este rezultatul unei sedinte de brain-storming, in care scriitorii s-au asezat la masa si au inceput sa culeaga idei de peste tot pentru povestea unei romante imposibile. Ah da, care Citeste mai departe »
Jan 16
Nota mea:
“Martial arts may be a form of brute strength, but the Chinese martial arts system it includes many ideals and philosophy and compassion, to help others. The Japanese never understood that, because they use strength and change it into brutal power to show off. That is why you are not fit to learn Chinese kung fu!”
Sunt sigur ca imi va trebui mai mult decat o banala recenzie la un film de arte martiale sa va conving sa vedeti Ip Man. Eu vi-l recomand cu caldura martiala, pentru ca spune povestea vietii omului care l-a educat pe Bruce Lee in a deveni unul din marii actori de filme de actiune al anilor ‘60. Ceea ce probail nu stiti este ca Bruce Lee era si un mare filozof inainte de a fi luptator. Filozofie pe care a invatat-o de la acest om. De accea recomand Ip Man, care in mare, spune povestea vietii omului care a indraznit sa ia artele martiale si sa depaseasca barierele fizice impuse pana la acea vreme.
Trebuie amintit ca nu tot ceea ce veti vedea este realitate. Fictiunea isi face culcus si in acest film, care are nevoie de o poveste alternativa ca omul Ip Man sa functioneze in cadrele cinematografice Citeste mai departe »
Jan 12
Nota mea:
N-as fi crezut sa vad vreodata Romeo si Julieta dand mana cu Vampire Chronicles la intersectie cu Buffy Spaima Vampirilor, dar se pare ca traiesc vremuri interesante. Stephanie Meyer a scos pe piata varianta vampireasca la Harry Potter si se pare ca vinde bine. Cum ii sade bine oricarui scriitor cu volume ce se vand ca painea calda , hop si ecranizarea.
“Twilight” sau “Amurgul” cum este tradus la noi, dar lasam Twilight-suna mai bine, veti vedea si de ce s-a lansat cu surle si trambite la finele anului trecut in State si cum ii sade bine oricarui film pentru si cu adolescenti, daca mai avea si numere muzicale era fix continuarea la High School Musical 3. Regizat de Catherine Handwidce, responsabila si pentru “Thirteen” (2003), primul volum din saga adolescentilor vampiri ai lui Stephanie Meyers, ii aduce pe marele ecran pe Kristin Stewart, in rolul Bellei Swan, donsoara amorezata de vampirul reconvertit la sange non-uman, de fapt un vegetarian daca e sa-l luam la bani marunti, pe numele lui Edward Cullen, in interpretarea lui Robert Pattinson. Afirmam mai sus, ceva Citeste mai departe »
Dec 18
Cred, sincer, ca-ntr-o viata anterioara, incolorul C Thomas Howell a fost un bucatar renumit, pe care, iata, soarta nemiloasa l-a reincarnat in regizor si actor, altfel nu se explica ghiveciul cu noduri pe care tocmai l-am servit drept sequel al mult mai inspiratului original. La doi ani dupa ce maestrul Spielberg punea,decent, punct povestirii originale HG Wells, cineva strecoara abil o virgula dedesubt si povestea poate continua. Chiar asa?
E dificil de zabovit pe marginea subiectului dar, la fel ca la Maraton, cineva a trebuit sa se sacrifice pentru ca toata natiunea cinefila sa afle ca …….am infrant! In continuare, evenimentele se deruleaza cu repeziciune, avandu-l in spatele camerei pe domnul Thomas Howell. In fata, tot dansul,pentru ca, sincer, nu se vedea alta varianta. Asadar, trec doi ani de la precedentul atac martian, esuat, am constat deja, din cauza microorganismelor care-au scurtcircuitat de timpuriu sistemul imunitar al Citeste mai departe »
Dec 17
Nota mea:
“Do I look like a man who came half-way across Europe to die on a bridge?”
Asta este una din replicile lui Jason Statham in Transporter 3. Daca as avea ocazia i-as raspunde personal ca “nu, doar ca nu intelegem de ce a semnat ca primarul pentru alt film Transporter ?” Adevarul este ca Transporter 3 la prima vedere pare a fi un film de actiune in toata regula, cu toate elementele unui film semnat Luc Besson aranjate impecabil in vitrina. Dar pe masura ce filmul “curge” cu picaturi in retina noastra, incepem sa vedem orice altceva decat film de actiune.
Sunt foarte bulversat in legatura cu scenariul acestui film. Frank Martin poate sa faca orice, doar sa scape de belele nu poate. Indiferent ce ar face (si aici putem include pescuitul cu amicul lui politai), el atrage blestematele astea de grupari mafiote si indivizi dubiosi peste tot. Chiar si in casa lui. Nu inteleg cine ar fi putut scrie acest scenariu. Stiam deja ca este mana lui Luc Besson la mijloc, dar totusi nu vroiam sa accept asta. Jason Statham care are aproape 2 filme Crank la activ (al doilea inca asteapta lansarea), se aseaza in spatele volanului acestui film care merge “cu farurile stinse” pe aceeasi premisa. Accidentul inevitabil se produce sub forma unei curse contra-timp care il impinge pe Frank Martin Citeste mai departe »
Dec 17
Nota mea:
“Is it better to be feared or respected? I say, is it too much to ask for both?!”
Robert Downey Junior is the man, a revenit in actiune si e mai bun ca oricand. Gata cu drogurile, cu vizitele dese la puscarie sau cu alcoolul – it’s movie time!
Daca in Tropic Thunder l-am vazut in rolul unui afro-american foarte comic, in cel mai recent rol al sau Downey a intrat in pielea unuia dintre cele mai bogate personaje fictive ale tuturor timpurilor – Iron Man.
Din cutia cu bunatati de la Marvel, benzile desenate concepute de Stan Lee, Larry Lieber, Don Heck si Jack Kirby au scos de la pastrare si au adus pe marile ecrane un film excelent care promite Citeste mai departe »
Dec 09
Nota mea:
“You Americans are incapable of secrets because of your democracy…”
Ai zice ca subiectele care trateaza lupta impotriva terorismului au fost deja fumate si scuipate. Dar cand Ridley Scott are si el ceva de spus, cascam ochii si ciulim urechile. El ne-a adus pe marile ecrane un altfel de film de razboi. Black Hawk Down este un film cu “bataie” non-stop, care curge elegant cap coada. Un pluton sechestrat in mijlocul unei zone presarata cu explozii, impuscaturi, haos, panica, paranoia si mult sange. Toate astea intr-un oras la capatul lumii care devine un personaj definitoriu pentru toata esenta filmului. Asa ca daca povestea e alta dar locatia aceeasi, atunci atentie deplina pentru Body of Lies, mai ales cand il ai pe Leonardo DiCaprio in prim plan, si pe Russell Crowe (care umba cu un cordon ombilical legat de Ridley Scott) la telefon 90 % din film.
Body of Lies mi-a adus aminte de un film vazut in 2001. Spy Game in regia lui Tony Scott. Un film care ne arata cum te joci de-a razboiul, din punctul de vedere al acumularii informatiilor si utilizarea lor Citeste mai departe »
Dec 01
Nu stiu, poate trebuia sa vad intai prima parte ca sa inteleg ceva din acest film, dar dupa ce am vazut a doua parte puteti fi siguri ca nu ma prindeti niciodata pe langa prima parte!!! Desi sunt un fan al filmelor horror, thriller, acest Alone in the Dark 2 mi-a lasat un gust amar! Mi s-a parut cel mai prost film thriller facut vreodata! Am fost dezamagita inca de la inceput, cu acel vanzator de droguri ascuns in toaleta, iar cei trei care erau urmariti si s-au ascuns si ei tot acolo, au cautat in toate cabinele, dar bineinteles ca in ultima cabina nu s-au mai uitat… oare ce si-au zis, daca era cineva aici intra in primele doua…?!?! Chiar nu am inteles nimic din acest film, care a fost tras de par inca de la inceput, plictisitor si cu o actiune mai mult decat slaba! Chiar partea pe care vroiam sa o vad, adica pe vrajitoarea cea rea… nu ne-a prea aratat-o. Cateva explicatii, ce era cu vrajitoarea aceea! Doar chestii vagi, cu cautarea vietii vesnice, bunic nebun, mormant, harta laboratorului, pumnal fermecat?!?!
Nu am inteles nici ce era cu acel chinez, care era rolul lui in film, de ce vroia Citeste mai departe »
Nov 30
Atenţie mare! Joshua Seftel s-a apucat de regie! Ştiu… el începuse să regizeze încă de pe la începutul anilor ‘90, însă abia acum şi-a dat seama „cu se mănâncă” această meserie. War, Inc. este marele său film. War, Inc. este filmul care a costat nu mai puţin de zece milioane de dolari. War, Inc. este cu siguranţă şansa lui Seftel de a pleca acasă, în primăvară, cu un Oscar.
Si pentru ca „tacâmul” să fie complet şi distribuţia era musai să aibă actori pe măsura filmului.
John Cusack (Brand Hauser) is The Man! El este tipul trimis în Turaqistan să rezolve o treabă. Una măruntă…
Dar, mai întâi, care-i treaba cu Turaqistanul? Cică aceasta este o ţară situată undeva prin Orientul Mijlociu, aflată în plin război civil şi ocupată de către o corporaţie americană. Pe scurt, Turaqistanul este Citeste mai departe »
Nov 27
Nota mea:
“I don’t believe in Heaven. I believe in Pain. I believe in Fear. I believe in Death.”
Iar eu cred ca e vai si amar de saracul spectator care intarzie in sala de cinema. Pentru ca la Max Payne nu se merge pe intuneric. Asta ar fi o greseala fatala. Riscul unei caderi si a ruperii gatului este foarte probabil. Si la baza acestui risc stau doua motive. Primul: Max Payne incearca atat de tare sa fie film noir, dar uita ca toate partile sale intunecate au fost scapate in recipientul cu cerneala, inclusiv scenariul, dialogul, actiunea, povestea si in special imaginea, care este atat de intunecata incat nu bati nici macar pana in poala unde iti tii punga de popcorn. Al doilea motiv ar fi povestea filmului care te trage de gat si te pune cu forta sa incerci sa intelegi ceva. Numai ca singurul lucru inteligibil este nedumerirea pe care o ai si aplecarea capului la stanga si la dreapta.
Cert este ca se poate spune ca Max Payne este un film complex. Atat de complex incat nici realizatorii lui n-au inteles de fapt ce vor sa spuna. Dar ei au “realizat” ceva acolo sa fie. Mark Wahlberg este total nevonvingator in rolul unui Max Payne, care nu are aproape deloc legatura cu personajul Citeste mai departe »
Nov 26
Nota mea:
“Come on kids, there’s a storm coming!”
Singura furtuna care vine, este provocata de acest film, Babylon AD, film care a fost descris de insusi regizorul lui, Mathieu Kassovitz, a fi „stupiditate si violenta pura.” Daca ai o situatie ca aceasta, in care regizorul isi “lauda” filmul in asa hal, atunci ce sperante mai poti avea de la acest film ? Asteptarile oricarui pot depasi vertiginos de cifra 0.
Principalul motiv pentru care s-a ajuns la asemenea declaratii, este ca regizorul a avut numeroase neintelegeri cu studioul Fox, care s-a bagat in procesul creativ al productiei filmului, intervenind si modificand povestea filmului, care chiar avea o poveste de spus. Dupa cum se poate observa si in film, povestea este goala, asta numai dupa ce a fost inlocuita cu violenta, actiune si mult sange. Ultima oara cand m-am uitat la filme de actiune, stiam ca astea nu sunt singurle elemente care fac un film Citeste mai departe »
Nov 25
So here I am – nu m-aş fi închipuit scriind despre un film de groază, mai ales că nu-mi place acest gen. Si asta se trage de la amintirea unui copil de 7 ani pe care părinţii l-au lăsat (mergând la o nuntă) cu verişorii. Iar filmul de groază pe care l-am văzut, încă destul de viu în nopţile agitate, nu m-a mai lăsat să dorm, deoarece pe uşa dormitorului tot intra un extraterestru, sub forma unui ou de juma de metru acoperit de păr, al cărui singur gând era să-mi mănânce verişorii…
Dar cum se zice – niciodată să nu spui niciodată.
Aşa că am început cu documentarea, deoarece era vorba de “Saw V” şi nu despre prima punere în scenă a acestei ”idei”.
Văzând că filmul are ceva încasări şi fiindcă numele filmului nu-mi era totuşi străin am dat câteva “buzz-uri” pe messenger, pentru că unii oameni chiar apreciază acest gen. Aşa că după câteva Citeste mai departe »
Nov 23
Nota mea:
Jack Brooks: Monster Slayer este un film cu buget mai mic, care totusi reuseste sa fie un horror de categorie B destul de decent. Daca seria Evil Dead a lui Sam Raimi ar fi avut un copil mic, atunci “Jack Brooks” cu siguranta ar fi acel copil.
Fanii seriei Nightmare on Elm Street, il vor recunoaste pe Robert Englund (Freddy Krueger), in rolul profesorului Gordon Crowley, care preda stiinta la o clasa de oameni care nu au invatat la timpul lor. Unul din acesti oameni este si Jack Brooks, care are serioase probleme cu nervii si pastrarea calmului. El a fost un baiat de treaba, dar cand era mic, el a fost martorul uciderii cu bestialitate a parintilor si a surorii lui mai mici. Intr-o seara ca oricare alta, el si familia lui se aflau in padure cu cortul. Acolo el a fost de fata cand familia lui a fost mancata de vie de un demon al padurii. Jack a ramas cu sechele pe viata, iar acum, ajuns matur, el are probleme grave cu comunicarea si convietuirea in jurul altor Citeste mai departe »
Nov 21
Nota mea:
“You guys are like mummy magnets!”
Fara doar si poate, pot sa spun ca Mumia intotdeauna a fost doar o versiune stiintifico-fantastica de categorie B la filmele cu Indiana Jones, care ele insasi sunt filme de categorie B, ridicate de Steven Spielberg la rang de colosus cinematografic. Daca as sta sa cataloghez cam unde s-ar situa Mumiile 2 si 3, in comparatie cu Indiana Jones, ar trebui sa cobor la sub-nivelul D sau E. Prima mumie, a adus ceva nou in materie de aventura. Plasat in Egiptul antic si “prezent“, filmul nu s-a laudat si nu a calcat in picioare definitia de film de aventura cu elemente stiintifico-fantastice. Dar a venit partea a2a, spin off-ul Rege Scorpion, si acum, a3a Mumie, aceasta ineptie magnetica, de care s-a ales praful si pulberea, ca soldatii de teracota ai lui Jet Li.
Compar a3a Mumie cu Indiana Jones pentru ca mi se pare revoltator si strigator la cer, cum rupe-off si se imbiba cu numeroase detalii preluate din Temple of Doom. Am sa amintesc cele mai Citeste mai departe »
Nov 19
Nota mea:
Eagle Eye este foaia rupta din cartea de bucate cu retete perfecte pentru un film de actiune. In primul rand iti trebuie un tanar aratos, la moda si foarte cautat: Shia LaBeouf – bifat. Dupa aceea incerci sa il combini pe Shia cu un regizor care intelege suspansul si poate sa tina sub control tot fluxul de informatii care este aruncat in directia spectatorului. Daca au mai lucrat si inainte, atunci ar fi ideal. David Caruso (responsabilul pentru succesul lui Shia din Disturbia) – bifat. Daca mai recurutezi si o frumusete rara precum Michelle Monaghan (bifat), si o plasezi langa un Shia transpirat, nebarbierit si sangerand, atunci nu mai ai nevoie de nici o chimie on screen, pentru ca totul este natural.
Dar ceea ce mai poti face este sa mai arunci la mijloc niste arme, cascadorii, urmariri periculoase, distrugeri in masa, sa il pui pe Billy Bob Thorton si Rosario Dawson sa lucreze impreuna – bifat, sa amesteci Citeste mai departe »
Nov 18
Nota mea:
“This is your captain speaking. I have good news and bad news. The good news is that we will be landing immediately. The bad news is we’re crash landing.”
Vestea buna este ca Madagascar: Escape 2 Africa chiar trebuie vazut. Vestea rea este ca, din pacate Madagascar 2 este genul de animatie “invatatura de minte” pentru cei care spera la ceva mai mult decat mindless entertainment. Digitizarea animalelor vorbitoare este asa usoara in ziua de azi, incat filmele de acest gen au ajuns sa fie comandate la micul dejun, pranz si cina.
Capitolul I, lectia 1.01 – Cum sa faci un film de animatie de succes. Se ia un subiect deja existent si se incearca o continuare. In cazul de fata, pentru realizarea unui Madagascar 2, trebuie sa tii cont de spectator. In special de parintii care isi aduc la cinematograf primogeniturile exaltate sa isi vada personajele preferate pe marile ecrane. Daca parintii sunt multumiti, copii pot cere cate jucarii cu Madagascar vor. Dar atunci cand incerci sa faci o continuare la Madagascar, atunci macar ai grija de Citeste mai departe »
Nov 17
Nota mea:
“Try not to kill everyone this time Bond!”
Am sa reamintesc ca prima carte James Bond scrisa de Fleming a fost Casino Royale. De aceea, initial am admirat tentativa asta de a da un suflu nou, intr-o franciza veche. Ceea ce m-a deranjat, a fost ca toata lumea credea ca nu era doar veche ci si invechita. James Bond, nu are cum sa devina vechi, si nu are cum sa imbatraneasca. Pe mine Casino Royale m-a scos din sarite. Nu numai pentru ca au pus “sechestru” pe toate miciile detalii care faceau un film cu James Bond, sa chiar fie un film cu Bond, ci pentru ca dupa Batman, totul trebuie sa fie real. Sincer sa fiu, sunt satul pana peste cap de aceasta realitate. In timp ce eu vreau sa vad un film, realizatorii se chinuie sa imi arate cat mai multa realitate. Dar pe mine chiar nu ma intereseaza.
Quantum of Solace nu se distanteaza prea mult de nota dominanta a primului film cu Daniel Craig in rolul lui 007, dar macar acum are ceva in plus. Actiune. Adica ceva ce i-a lipsit cu desavarsire lui Casino Royale. Trebuie sa fii atent si sa stai calm si cuminte la vizionarea lui Quantum of Solace, pentru ca mai tot timpul iti vajaie capul. Bond sare de pe un continent pe altul, ca la Citeste mai departe »
Nov 05
Nota mea:
„raised by a kind farmer & his wife the boy grew up to become our greatest protector“
Asa a debutat filmul pentru mine. Cu un „cuvant inainte”, care si in momentul de fata cand il recitesc parca ma convinge ca este adevarat. Undeva acolo sus, pentru mine el zboara peste cladiri si salveaza lumea in fiecare zi. Asta este frumos la Superman. Iti da voie sa visezi. Iar acum, dupa o lunga absenta mi-am amintit cum este sa zbori. Si desi multi s-au grabit si au crucificat filmul si actorii si absolut tot, multi au ramas pe buze cu cateva cuvinte precum: clasic si epic. Acest film reprezinta renasterea lui Superman intr-un moment oportun, intr-un moment in care chiar ne era dor de el. Am fost coplestit de nostalgie sa-l vad zburand din nou pe marile ecrane.
Cum este noul Superman ? Inca mai lupta pentru adevar, dreptate, justitie si visul american sau revine sa ne ofere un blockbuster in care ne dau lacrimile de obsoeala de prea multa actiune ? Kal-El ramane acelasi personaj iconic cu care am crescut, care ne-a facut sa credem ca un om poate sa Citeste mai departe »
Oct 28
Nota mea:
“…it is his destiny to bring about the destruction of the Earth…not now, not tomorrow but soon enough”
Nu este ca si cum nu ne-am fi asteptat la ceva special din partea lui Guillermo Del Toro, dar problema este ca uneori este prea fixat pe unele probleme si ajunge sa ignore cateva elemente cheie dintr-un film. In cazul de fata, Del Toro se intoarce la eroul lui mare si rosu, Hellboy. Numai ca in aceasta parte, povestea puiului de diavol, crescut printre pamanteni, nu este atat de captivanta pe cat este personajul lui. Problema acestui film nu este ca nu ai ce sa vezi. Cand vine vorba de filme de acest gen, Del Toro este bucuros ca isi poate dezlantui pofta aceea vizuala de a da viata imaginiatiei sale. A demonstrat asta prin El Laberinto del Fauno, iar acum dispune de o si mai mare libertate de a crea lumea lui, cu efectele lui si creaturile lui.
Nu de multe ori am spus ca Del Toro este genul de regizor mai old school. Iar prin asta as dori sa Citeste mai departe »
About Film’s Blog
Pe Film’s Blog o sa gasiti in general articole/recenzii/pareri ale editorilor (cinefili inraiti care mananca filmele pe paine) asupra ultimelor filme vazute de catre acestia. In general vor fi filmele cele mai noi aparute, proaspat lansate. Incercam sa scriem articolele intr-un limbaj cat mai lejer, inserand multe pareri personale si evitand pe cat posibil a face o critica “ca la carte” a filmului vazut. Va vom spune exact daca filmul este bun sau prost, daca merita sau nu sa va uitati la el.
Daca vizionezi multe filme si vrei sa scrii alaturi de noi, trimite un email pe adresa for_win32@yahoo.com cu un articol despre ultimul film vazut. Neaparat sa fie un film de ultima ora! Incearca sa scrii intr-un stil cat mai relaxat, haios si subiectiv. Ne intereseaza exact parerea ta asupra filmului pe care l-ai vazut.
Google AdSense
Paypal
Unde ma poti gasi
